Eu v-am zis că sunt un magnet de baliverne de râs. Fiți atenți aici întâmplarea ce m-a făcut să mă mut în chirie din studenție:
În anul meu 4 de facultate, am făcut niște permutări și am ajuns să locuiesc cu soția în aceeași cameră. Eram la aceeași facultate, era cu un an mai mică decât mine, deci s-a putut.
Eram într-o seară pe la un coleg mai mare de facultate. Nu îmi mai aduc aminte cu ce scop am ajuns pe acolo, cert e că am pus-o de un șpriț. O seară liniștită, cu taclale și voie bună, am zis.
Da’ de unde liniște, că în timp ce stăteam la taclale, m-a sunat din cameră soția, mai să zic că plângea, nu alta:
“VINO REPEDE CĂ AVEM UN ȘOARECE!” și a închis.
Ce-a făcut? Cine are șoarece? Coboram scările (colegul stătea la etajul 3, noi la 1) turmentat că n-am înțeles nimic, întru, văd soția pe patul de sus (pentru cei ce n-ați trăit la cămin, paturile sunt suspendate) și zicea că e șoarecele în cameră.
În tinerețile mele aveam pasiune pentru arme și îmi plăcea Airsoft-ul. Aveam tot ceea ce îmi trebuia: costum, replică, replică mică, protecție, bocanci etc.
Cum credeți voi că s-a gândit băiatul să omoare șoarecele la vremea aia? “Las’ că-l împușc cu ăla cu bile!” Nu e ca și cum nu ar fi putut să îl omoare, fără probleme. Dar nimerește tu 10cm de vietate care fuge ca din gaură de șarpe scos.
Noroc că am o soție cu capul pe umeri de mi-a… înmânat mătura să îl vânez. Am alergat toată camera și apoi am ieșit pe palier și l-am prins fix unde era mai aglomerat.
Unde s-a produs crima, era un grup de fete adunate de prin cămin, stăteau la taclale, la o țigară (atunci se fuma înăuntru) și una din ele a văzut criminalul în serie. Mă și numa’ am auzit-o țipând din toți rărunchii:
– NU, ȘORICELUL!
– Fiți-ar șoarecele de râs să-ți fie, ia-l acasă și crește-l!
Nu vă imaginați râsetele de pe palier când ne-au auzit certându-ne pe un chițoran de canal… unde n-aș mai completa că era plin de șobolani/șoareci în campus…