Într-o zi în anii trecuți, am avut o situație la muncă: o situație în care eram într-o perioada bună a siluetei mele (cântăream peste 3 cifre la 1.83m înălțime) când s-a iscat o discuție între noi la birou despre biciclete. Care bicicletă e mai bună, care pedalează mai tare, unul din ei tocmai fusese pe vf. Omu cu bicicleta, deci discuție intensă, cu orgolii, ca între bărbați. Unul dintre ei a făcut următorul comentariu către mine:
– Auzi, tu nu cred că ești în stare nici până la muncă să vi cu bicicleta, darămite să faci ce a făcut ăsta (să ajung pe Omu, ca și colegul de mai sus).
Ca explicație, cum toată lumea din București stă la periferia Bucureștiului și lucrează în Pipera, eu sunt cumva pe dos cu munca. Stau în zona de sud, însă biroul îl am și mai în sud, la o distanță de ~ 15 km. Practic, ar fi 30 km dus întors.
– Facem pariu că reușesc să vin luni cu bicicleta?
– Facem, dar pe ce?
– Pe o bere, ca să meargă, rece (era vară).
– Îți dau un butoi de bere dacă reușești să vi toată săptămâna cu bicicleta la birou. De luni până vineri.
Zis și făcut, am făcut pariul vineri și de luni a început distracția cu dumneaei:
S-a suit al vostru pe bicicletă și dăi la pedale. Am ajuns la birou mort, rupt, m-am schimbat și am stat un pic să îmi revin.
– Hai că până mâine, ăla ești, n-ai de unde. Poate maxim să mai vi mâine.
M-am ambiționat și, pe drum spre casă, nu mi s-a mai părut cine știe ce drumul. Până la jumătatea drumului, unde am făcut pană… Și dăi și împinge la bicicletă până acasă, aveam o camera acasă, am schimbat-o și a doua zi m-am pus la drum din nou. Pana o făcusem pe roata față, nu spate. Nu de alta, dar a doua zi, pe drum spre muncă, am făcut pană pe spate… Aveam acum o altă camera de schimb la mine, dar a trebuit să ajung cumva la birou ca să nu intarzii. M-am urcat în STB și m-am dus cu bicicleta în autobuz până la birou. Ajunsesem iar pe la jumătatea drumului cu bicicleta când s-a întâmplat…
Am ajuns la birou și la pauza de masă am schimbat camera pe roata spate și am și umflat roțile. Era momentul să îmi iau o pompă dar am zis că dacă am făcut pană pe ambele roți și camerele sunt noi, nu îmi mai trebuie. Așa că, hai spre casă pe bicicletă.
Toate frumoase, miercuri deja începusem să mă învăț cu mersul pe bicicletă, pe retur a fost chiar plăcut. Joi, prieteni, joi pe retur am făcut din nou pană pe roata față… Am zis că asta e blestem, nu se poate, n-ai cum să vrei efectiv să mergi și să nu poți. Singurul avantaj acum a fost că am făcut-o în fața blocului, măcar am ajuns cu ea sus ușor. M-am dus să iau o camera de la Decathlon ca să o schimb și până la urmă am dus-o la bun sfârșit cu pariul. Am descoperit și motivul pentru care făceam pană așa des: camerele erau proaste, când le umflai, efectiv se vedeau crăpate. Pentru viitor am rezolvat problemele cu 2 camere de la Continental, nici presiunea nu o pierdeau, încă sunt și azi pe bicicletă și rezistă.
Berea, la sfârșit, am băut-o 3 inși de la birou, la mine acasă. Chiar dacă am câștigat pariul, n-avea gust să o bei singur.