Rubrica de râs – electricitatea

Băi, ca să descrețim frunțile tuturor, mă gândesc să fac o zi în care să las rubrica de râs. Credeți-mă pe cuvânt când vă zic că eu sunt capabil, pe lângă toate lucrurile bune, să atrag absolut toate prostiile de pe lume. Fiți atenți aici:

Într-o zi frumoasă de iulie, anul trecut, eram la țară și făceam un grătar, cu niște prieteni că nah, ce să și faci într-o sâmbătă seara. Faci un grătar să miroasă ca pe Valea Prahovei și o pui de o beută la surdina muzicii. Și am luat-o de la amiază și cânta de seara și de noapte și noi tot chefuiam.

S-a lăsat și racoare, era plăcut, aș putea spune prea plăcut. Totul mergea strună, ne-am amețit, stăteam de caterincă, de taclale, una alta.

Contextul casei așezate de acolo l-ați înteles sper, dacă nu, detaliez un pic: vecinii noștrii sunt departe! Avem unul la 500m în dreapta și alții la alți 500m în stânga. Practic, suntem singuri pe platou, ca pustnicii. Ei bine, peste drum de casa noastră, e o casă oarecum la roșu: a fost locuită în trecut, când lumea locuia în sat, dar a rămas în paragină. Între timp, vecinii tineri de acolo, văzându-ne pe noi insistenți cu casa noastră, au prins curaj și au zis să își amenajeze și ei câtuși de cât la ei acasă. Primul pas pe care l-au făcut a fost să își bage electricitate, întrucât nu aveau. Era o factură restantă, au plătit-o și a rămas să vină cei de la CEZ (Distribuție Oltenia) să dea drumul. Asta acum 4 luni…

Între timp noi eram pe terasă, toți cu o beuturică în mână, amețiți, râzând, soția ieșea din bucătărie cu alte beuturici, cu niște dulciurele, gazdă ospitalieră nu glumă. Și vine către noi, cu un ochi în dreapta, către casa vecinilor unde, ce să vezi frate, a văzut lumina aprinsă…

În sat se zvonise că au ajuns niște imigranți africani și că se perindau prin sat încercând să își găsească de locuit și sunt foarte periculoși. Un fel de Las Fierbinti dar de Argeș… Africanii ăștia cumva s-a zvonit că stau acolo de o lună, în sat, și că se așează cu cortul… Ei bine, luați în calcul liniștea, răcoarea, seara, băutura, caterinca, povestea cu africanii și o lumină aprinsă brusc la vecini și vedeți ce iese… Ne-am speriat de am făcut pe noi nu alta. Soția mea era “aaa, nu știu dacă e bine, dar la vecinu’ e lumina aprinsă”. Om fi băut noi, dar dă-o naiba de treabă, ce lumină?! Ne-am ridicat toți, lumină! Zici că a venit Iisus, nu alta. Am avut un băiat care e mai curajos de felul lui, ce să zic, s-a dus el înainte acolo să vadă cine e, noi, am pus mâna pe bâte, eu pe un topor, să nu mă duc cu mâna goală, să primesc străinii cum se cuvine! Am ajuns, am verificat, nimeni. Ei bine, asta ne-a speriat și mai tare, inclusiv Rambo s-a înmuiat, ne-am întors și am vegheat din ograda proprie casa de vis-a-vis.

Ce era de fapt? Firul din stâlp nu făcea contact cum trebuie, a bătut vântul și vecinul, la ultima lui vizită, a uitat becul aprins. A făcut contact și s-a aprins lumina. Evident că a doua zi era vecinul să vadă ce s-a întamplat după ce l-am anunțat, citez “putem sta oricum de vorbă toată noaptea că eu urmăresc cu interes ce e la voiȚ. Mai aveam un pic și chemam și poliția la cât de tare ne-am speriat. În final a venit CEZ-ul și a refăcut legăturile și acum au și ei curent, dar sperietura a rămas inclusiv astăzi…


Lăsați un comentariu