Pentru că vin sărbătorile curând, iar pe toate văile și dealurile vor sfârâi mititeii, vă spun aici o povestioară care v-ar putea ajuta și pe voi în perioada ce urmează.

Astă iarnă am pus-o de un grătar deoarece am invitat niște prieteni pe la noi. Nu au fost niciodată să ne viziteze deoarece în vârful dealului este accesul dificil. Nici acum nu am rezolvat cu Primăria, nici cu Consiliul Județean, dar sunt hotărât cât de curând să mă iau la păruială cu ei.

Știți cum e când ai invitați: faci și tu o masă frumoasă pentru toată lumea. Noi în Argeș așa suntem: când cineva vine pe la noi, avem obiceiul de a-l omeni. Nu contează că tu ești lucrătorul de la DistriGaz, de la Digi sau Preotul; de la un argeșean întotdeauna pleci măcar cu o cafea băută.

La această masă am făcut un grătar, specialitatea românului. Nu, nu am confecționat grătarul propriu-zis, am pus carnea pe grătar la sfârâit. Doar că am avut o problemă cu el pentru că nu își făcea tiraj, motiv pentru care am fost nevoit să îi fac tiraj forțat permanent (vânt cu un făraș, mai pe scurt).

Prietenul ce a venit pe la noi m-a învățat în viața mea cam 80% din tot ce știu să fac prin a mă lua pe la toate lucrările lui. Cu o vorbă glumeață mi-a insuflat orice cunoștință tehnică pe care o avea. De la el mi-am cumpărat Dacia, prima mașină personală și pe ea m-a învățat (nu am învățat eu singur) mecanică. Drumul meu către fiare a fost călăuzit de mașina asta și de învățăturile date de el. (Așa mă alint eu când zic că sunt inginer: mi-au plăcut fiarele.)

Ei bine, tot el mi-a dat un sfat de îmbunătățire pentru grătarul cu pricina: să îi fac găuri dese în lateralul lui, de Ø10 mm. Cât mai dese cu putință pentru a avea tirajul dorit. Ei bine, inginerul mai ascultă din când în când așa că am luat grătarul a doua zi și l-am găurit de mama focului. Cred că am dat vreo 40 de găuri în total, întâi de Ø4 mm și apoi am trecut la diametrul mai mare.

Rezultatul l-am văzut în noaptea de Revelion. De obicei Revelionul mă prindea la grătar, rugându-mă de el să meargă mai bine și să îmi facă o dată carnea, să pot vedea și eu artificiile. Ori acum am făcut carnea în 20 de minute, carne pentru șase persoane, deci destul de multă. Ba mai mult de atât, câteva bucăți le-am și carbonizat, semn că tirajul a fost bun de data asta.

Am eu răbdare, dar nu stau să mă rog de un grătar toată ziua pentru niște carne friptă…