Astăzi vorbim de un subiect foarte cald pentru mine. Atât de cald încât aș zice că a fost chiar ieri „copt”: electromotorul.

În primul rând, hai să înțelegem ce e electromotorul ăsta și ce face el:

Electromotorul (sau starterul, pentru că așa se găsește pe unele site-uri de piese auto) este acel subansamblu al mașinii care face posibilă pornirea ei. Este un sistem format dintr-un rotor și un stator magnetic, acționat pe niște cărbuni (perii colectoare) și este cuplat la motor cu ajutorul unui solenoid.

Acum că am zis-o câtuși de cât inginerește, gândiți-o altfel: e un al doilea motor al mașinii care se alimentează de la baterie cu energie electrică pentru a învârti motorul și a face posibilă combustia până ce acesta nu mai are nevoie de ajutor în a funcționa (vorbim de motor).

Nu vă gândiți că o să mergeți cu acest mic motoraș doar învârtind la cheie. Are putere să pornească motorul, dar nu are putere să ducă toată mașina prin toate rapoartele de transmisie. El pornește motorul cât timp cutia de viteze e pe liber (sau în park) / ambreiajul e călcat.

Ei bine, acest electromotor este supus uzurii. Undeva pe la 150.000 de km este indicat a se schimba setul de perii colectoare pentru el. Acum, acest interval de kilometrii poate fi mai lung (mult mai lung, dacă aveți multe drumuri lungi) sau mai scurt (dacă sunt foarte multe opriri / porniri). În cazul mai scurt sunt în general distribuitorii de diverse, care trebuie să oprească și să pornească de la fiecare magazin.

În service, când mergi cu problema pornitului greu a mașinii, ai mai multe variante:

• Prima și cea mai ușoară este cea a bateriei moarte. O baterie moartă (amorțită, nu chiar moartă de tot) duce la o pornire greoaie, iar asta se vede în special iarna.
• Există varianta unui scurtcircuit pe instalația electrică, care consumă bateria fără să ne dăm seama. Atunci nu e o problemă de baterie ci pur si simplu ea se consumă fără să ne dăm seama și la momentul pornirii nu mai are energie. De altfel, aș cataloga inclusiv ineficiența alternatorului de a o încărca aici.
• Ultima și cea mai dureroasă e cea în care electromotorul nu mai face față și nu mai poate duce curentul în sarcină să învârtă motorul.

În general, diagnosticarea electromotorului se poate face ca la țară, ca la Daciile vechi și așa am văzut că e cel mai eficient (testat chiar și de service-uri): cu un ciocan mic se bate ușor (DAR UȘOR!) în carcasa electromotorului. Dacă apoi mașina pornește ușor, de acolo e. Unele mașini pot da și eroare pe electromotor în bord și poate fi citită cu un OBD2.

Ei bine, cam peste tot, rezolvarea ar fi înlocuirea electromotorului cu piesă la schimb, adică cu electromotorul de pe mașină la schimb. De ce asta? Pentru că pot fi recondiționate fără probleme.

Iar recondiționarea constă în 2 mari lucruri:

• Curățarea completă a internelor, curățare urmată de gresarea tuturor lagărelor și roților dințate prezente.
• Înlocuirea periilor colectoare.

Întâmplarea a făcut să repar un electromotor pentru un Opel Insignia:

De curățat la interior se curăță cu vestitul spray de frâne, un spray atât de eficient încât mă minunez și în decursul zilei de azi cât de eficient este. Curățați temeinic fiecare bucățică a acestui electromotor înainte de a înlocui periile colectoare.

Și că tot vorbim, în poza principală se vede codul de echipare al lui: unul Bosch și unul GM. Căutând pe internet „perii colectoare <cod GM>” am găsit un set de perii complet echipat. Ar mai exista o variantă de înlocuit DOAR cărbunii, dar nu vă sfătuiesc pentru că munciți mult, iar reparația este slab calitativă.

Montajul este în ordinea demontării, demontare pe care nu o arăt pentru că diferă în funcție de modelul de electromotor. Principiul de funcționare este la fel, iar asamblarea este cam similară, deci ar trebui să fie Plug&Play.

De preferat ar fi să se testeze înainte de montaj: minusul se ia de pe caroserie (în cazul nostru pe una din găurile de prindere pe motor), iar plusul pe bornele de mai sus de pe solenoid: cea cu cablajul de cupru pentru rotație, cea mică pentru acționarea solenoidului.