Am mai explicat pe aici de câteva ori că sunt câțiva factori ce influențează mersul unui motor, influență venită în mare parte din citirea unor senzori. Remenționez cât să avem o bază pe ce se bazează un motor pentru o bună funcționare:

• Combustibil (atât la mașini pe benzină cât și pe motorină, avem combustibil dozat în motor doar dacă semnalele anumitor senzori sunt pozitive și anunță ECU să dozeze combustibilul aferent).
• Aer (pentru că orice mașină are nevoie de o cantitate de aer la o cantitate de combustibil).
• Aprindere (aici luăm în calcul doar mașinile pe benzină pentru că cele pe motorină merg pe principiul de autoaprindere la compresie).

Ei bine, aerul poate este unul din cele mai influențabile caracteristici pentru motor și asta pentru că în funcție de el se dozează cantitatea de combustibil.

De ce?

Cantitatea de aer care intră în motor în general este prestabilită. Dacă avem o clapetă de accelerație de un diametru de Ø80 mm la interior, secțiunea pe care aerul intră nu poate fi mai mare de acel diametru (am explicat așa, în mare cum funcționează, nu fac calcule matematice acum). Practic, nu poți să bagi mai mult aer în motor decât permite o tubulatură.

Totodată, pentru a putea face o aprindere optimă, avem nevoie de un raport stoechiometric de 14.7:1, adică 14.7 părți (să zicem cm³) aer la 1 parte (cm³) de combustibil.

Unii ingineri s-au gândit în zilele noastre: bă, se poate mări volumul! Și au inventat turbocharger-ul (sau turbina, românește numită). Pentru că Volumul de aer este Presiunea * Secțiunea pe care intră. Dar nu prea ai cum știi cât volum de aer intră în motor fără a îl măsura.

Aici își intră în toate drepturile debitmetrul de aer care, după cum numele îl trădează, măsoară strict cantitatea (volumul) de aer care intră în motor și la ce temperatură. Atât face el, nici mai multe, nici mai puține, citește o valoare cu un set de rezistențe montate în el, trimite acea valoare către ECU care știe „atât aer am primit, atât combustibil dau”.

De cele mai multe ori, aceste rezistențe se umplu de reziduuri. Menționăm printre ele: praf (filtrul de aer nu e niciodată eficient 100%, de aceea se recomandă a se înlocui des), ulei ars (PCV-ul ăla nu doarme, recirculă totuși niște vapori care se întorc către debitmetru) și alți contaminanți.

Aceștia, la rândul lor, determină o cantitate mai mică (sau mai mare, în funcție de cum se fac calculele în ECU, cum au gândit-o inginerii ăia-n fabrică) de aer. Implicit asta duce la o cantitate reglată conform noilor informații.

Simptome ale unui debitmetru murdar:

• Mașina trage greu. Dacă mașina are o cantitate mai mică de combustibil, e logic ca o parte din herghelia aia de cai să rămână în grajd.
• Poate apărea fumul negru, determinat de un consum mărit al combustibilului. Combustibil nears = fum negru. Plus alte depuneri prin motor: EGR înfundat, clapete jegoase și alte mărunțisuri de genul.
• Din partea cealaltă, dacă vorbim de o cantitate mai mică de combustibil (deci mai mult oxigen față de combustibil), temperatura în camera de ardere crește. Coroborând asta să zicem cu GPL-ul care arde la o temperatură mai mare, există riscul de a se arde supapele (în timp, nu în 1000 de km).
• La final, când el tot citește numai baliverne, te trezești cu eroare-n bord: P0101 fiind cea mai frecventă sau altele derivate de la asta.

Ce e de făcut?

Marea majoritate a service-urilor recomandă înlocuirea MassFlow controller-ului. În cazul în care curățarea nu funcționează, nu își asumă riscul să spună că o curățare va face minuni.

Dar, pentru că asta facem aici, vă explic lucrurile pe îndelete ca voi să înțelegeți ce se întâmplă: cu greu se ajunge la situația arderii acelor rezistențe. De cele mai multe ori, cantitatea de jeg de pe ele e mai mare decât ar fi pe mine după 2 zile de coasă și fără apă.

Cu soluția asta de curățat debitmetre se fac minuni. E simplu de tot de folosit: debitmetrul de obicei e la vedere și se dă jos din 2 șuruburi mari și late, torx având capul de obicei. Se îmbibă debitmetrul la refuz cu această soluție, prin toate găurile posibile și imposibile și se lasă la uscat 2 ore. După asta, se montează la loc cu mufă cu tot și aia e, mergem la drum.

Observații demne de menționat din experiență:

• Nu suflați acest debitmetru, nu folosiți cârpe să ștergeți acele rezistențe. Sunt atât de sensibile încât la orice atingere mai acătării se împușcă și adio ~500 de lei din buzunar.
• Folosiți DOAR această soluție. Este pe bază de alcool izopropilic ce se usucă în timp eficient și fără reziduu. Orice altă soluție va strica rezistențele.
• Nu faceți procedura asta cu mufa conectată la debitmetru. El este în tensiune permanent și dacă rămâne așa, posibil ca acea rezistență să fie cu tensiune pe ea. O fi el alcool care se evaporă repede, dar tot face masă între fire și iar vă mușcă ariciul din buzunar.
• Din seria „scurt”, obligatoriu se lasă la uscat.
• Alcool fiind, NU SE BEA! Repet, NU SE BEA! E letal (v-am făcut eu niște rețete de alcoale pe aici și vă mai fac, promit, dar nu beți d-ăsta.)
• Pute. Faceți asta într-un spațiu deschis că duhnește de te-ndoaie.

Respectând tot ce am zis mai sus, se rezolvă ușor o problemă cu un debitmetru în pioneze, mai ales dacă n-a dat eroare. Dacă a dat eroare, pentru 40 de lei merită încercată soluția, doar să ștergeți apoi și eroarea. Asta cel puțin înainte de a da banii pe unul nou, iar dacă achiziționați unul nou, la fiecare schimb de filtru de aer merită și un „spray la subraț” la debitmetru.

P.S. Dacă la mașinile pe benzină, fie multă, fie puțină, tot se aprinde, la motorină e mai pretențios pentru că nu se aprinde cu bujia. Așa că mai clar recomand la diesel comparativ cu benzina. A și după curățare mi-a scăzut consumul. Simțitor.