Fii Util!

După ce am fost la castelele din Bavaria, am plecat către cazare înapoi în Austria. Cum am zis și ieri, cazările în zona Hohenschwangau sunt la prețuri ridicate, de aceea recomand pentru oricine pleacă cu mașina în excursie și are posibilitatea, să călătorească 20 de km până în zona Reutte din Tirol.

Acolo am găsit cazare la un hotel cu 120€ pe noapte, sumă care n-ar fi fost de găsit în Bavaria. Ceea ce m-a surprins și mai mult a fost faptul că eram la poalele muntelui. Dacă zona Austriei de Sus era numai pe lângă munți, cu foarte multe lacuri, Tirolul este strict la baza munților.

Sătucul în care am stat se numește Höfen, care este pe malul râului Lech și sub munți. Mi-a oferit o stare de calm așezarea asta, deși satul în sine nu prezintă foarte multe oportunități de explorare vara, în afara drumețiilor pe munte. Fac precizarea de anotimp pentru că am văzut foarte multe pârtii de schi atunci când am plecat la poze, deci cred că e foarte exploatată zona iarna.

Cu toate astea, sunt activități pe care le poți face în zona Reutte. Există cetăți poziționate pe dealuri la care ai acces:

• Burgruine Ehrenberg, ruinele cetății cu același nume ce datează din anii 1300, unde poți ajunge cu un funicular din Burgenwelt.
• Fort Claudia, un fort care este într-o condiție foarte bună și oferă un view unic asupra lui Reutte, din anii 1600, unde poate fi ajuns pe o drumeție de 3 ore de la baza muntelui sau trecând peste podul suspendat Highline 179 de la Burgruine Ehrenberg.
• Festung Schlosskopf, o mică cetate din anii 1700, recondiționată conform noilor standarde de siguranță ce sunt în vigoare în UE la momentul actual pentru turism.

Timpul scurt ne-a făcut să alegem plecări de la Burgenwelt și nu drumeții pe jos. Parcarea aici este 5€ pentru toată ziua, iar accesul la funicular costă 9€/persoană până la nivelul 1 (Burgruine Ehrenberg) și alți 9€/persoană până la Festung Schlosskopf.

Fiecare are câte un istoric pe care îl descoperiți povestit la fața locului, având pancarde afișate în ambele limbi: germană și engleză. Am pozat câteva pentru mine, dar cel mai frumos e să le descoperiți singuri.

Cea mai atractivă chestie în schimb mi s-a părut podul Highline 179. Acest pod a fost construit deasupra drumului lor național ce duce către Italia, un drum practicat de foarte multe persoane doar pentru frumusețea lui. Un fel de Transfăgărășan de-al nostru, nu atât de întortocheat, dar cu mai multe viewpoint-uri impresionante decât la noi.

P.S. Poate zic asta pentru că Transfăgărășanul este la o șchioapă de mine, mai ales dacă sunt la țară și sunt obișnuit cu el, dar mi s-a părut mai frumos. Oricum asta este o lecție pentru noi toți: nu reușim să ne vedem propriile frumuseți pentru că ne-am obișnuit cu ele. Pe ale altora nu am apucat să le vedem.

Podul de mai sus a fost construit de firma Strabag (da, da, fix aceeași firmă care face și drumuri la noi în țară. Nu degeaba îi spune „Drumuri și Poduri”.) Construit la o înălțime de 114m și lung de 406m, impresionează prin design-ul lui și prin posibilitatea unei vederi panoramice asupra munților și orașului Reutte.

Vă spun sincer că atunci când am vrut să mă urc pe el am avut un pic de emoții, mai ales când l-am văzut de la distanță, doar că m-am liniștit când m-am apropiat de el: are niște cabluri de torsiune foarte groase, nu le puteam cuprinde cu mâna în diametru. De altfel e catalogat că ar putea ține 500 de persoane simultan pe el.

Atunci când sufla un pic vântul, se simțea pe el că te hâțână un pic, dar nu era cine știe ce. Cu toate astea, foarte multe persoane se speriau atât de înălțime, cât și de golul pe care-l vedeau cu ochii liberi. Au fost două cazuri cât am trecut pe el în care oamenii s-au pus efectiv în fund pe pod și au început să plângă. Nu mai zic de oameni care abia mergeau, abia vorbeau și tremurau continuu. Deci dacă vă știți cu frică de înălțime, ar fi bine să nu v-o depășiți aici.

Trecerea pe acest pod e și ea plătită cu 10€/persoană. Trecerea se face cu validarea biletului la turnicheți și trebuie să ieși prin turnicheți pentru a merge până la Fort Claudia. Biletul este valabil pentru două treceri prin sistemul de turnicheți ai podului. Fac mențiunea asta pentru că am văzut multe persoane care se opreau și nu știau dacă pot trece dincolo fără să mai plătească încă 10€.

Este o experiență unică și dacă aveți stomacul tare, puteți sta acolo să vedeți efectiv priveliștea. Vă este permis să vă opriți cât doriți, doar în dreptul străzii sunt puse garduri de protecție pentru a nu vă cădea ceva în stradă pe mașinile care trec.

Nivelul următor al funicularului, Festung Schlosskopf, este o cetate ce a fost reabilitată pentru a permite oamenilor ce vin aici să aibă acces la panorama munților și o vedere inedită asupra drumului 179 de care vă ziceam mai sus. Există sus un telescop cu afișaj digital care vă arată toate împrejurimile, inclusiv vârfurile de munți cu înălțimile lor. Practic interacționai direct 3D cu lumea din jurul tău, cu informații exacte despre ce ai în fața ta.

Toate aceste bilete se pot cumpăra de la bază, din Burgenwelt, de la casa de bilete și suveniruri. Cu toate astea, noi inițial hotărâsem că urcăm doar primul nivel cu funicularul și merg doar eu pe pod. Ajunși la prima cetate, am rămas atât de plăcut impresionați încât am decis să urcăm și la Festung Schlosskopf. Ca idee, bilete se pot cumpăra de la fiecare zonă de „îmbarcare”. Primul funicular are tonomat de bilete lângă, podul suspendat are tonomat și cel de-al doilea funicular are tonomat lângă el, în stație.

După ce am făcut destul de mulți pași, am coborât la bază unde se găsesc destul de multe restaurante (o chestie surprinzătoare pentru cum ne-am învățat cu Austria până acum). Ne-am oprit la un local ce părea a fi făcut într-un fost grajd de-al lor modern unde am mâncat un meniu al zilei cu 15€ de căciulă.

Timpul este destul de scurt și sunt sigur că mai sunt lucruri de făcut aici. Plănuiesc să mă întorc în zona Tirol mai multe zile, așa că dacă aveți și voi experiențe sau sugestii, lăsați-mi în comentarii. Pe mine Reutte m-a impresionat doar pentru că la plecare nu i-am dat nici o șansă.