Retrospectivă despre blog după un an

Se făcu un an de când am blogul ăsta și cu mâna pe inimă spun că nu prea m-aș fi așteptat să mă țin de el.

Sincer să fiu, când l-am făcut, l-am făcut dintr-o dorință de a scrie. Îmi place să fac asta și scriu cu pasiune tot ce scriu, cred că se vede asta și în stilul de scris. Și când știu că vă învăț câte ceva și crește inima în mine.

Văd asta prin traficul ce se face pe site. Când am început, primele 2 luni nu aveam decât pe cei apropiați care intrau, nici ei mereu. Nu am vrut nici măcar să zic mai departe că am făcut site-ul, am vrut să îl las să fie descoperit singur de către cei ce au nevoie de el.

Aveam cred că 2 vizitatori pe zi. Ba nu, mint, 4. Trei din familie și al patrulea eram eu, că Google nu știa că sunt „de-al casei”, eram și eu numărat.

Și acum văd că am zilnic aprox. 70 de accesări. Cum s-ar zice:

Apropo, nenea ăsta de a ajuns meme internațional a murit. Cinste lui.

Știu că pentru mulți, apariția aia a pop-ului de înregistrare și de abonare la news letter-ul în care primiți zilnic de veste cu ce postez pe aici e ca un ghimpe-n șale, dar e cumva metoda mea DIRECTĂ de a vorbi cu voi.

S-a făcut pagină de Facebook, de Instagram și pagină de Pinterest (dat fiind profilul de DIY în mare parte, am mers și pe calea asta). Dar dacă ăstea se închid, mâine nu mai am vizibilitate decât cu Google, poate. Mail-ul în schimb vă va notifica.

Oricum, pentru faptul că am crescut câtuși de cât mă bucur enorm și observ și eu cumva tendințele în care ar trebui să scriu, ceea ce văd că vă bucură mai mult. Bine, eu scriu și ce mă taie capul că de fapt de aici am plecat cu blogul: să scriu ce am în cap undeva, în speranța că pentru cineva va fi o idee, un pont sau ceva de ajutor.

Pentru vizitele primite, vă mulțumesc din suflet. Interesul dat pentru site înseamnă ceva extraordinar. Un feedback cu privire la ce ați citit printr-un comentariu face minuni, poate că am scris prost și e de corecta, poate ideea mea poate fi îmbunătățită sau aveți chiar idei diferite și bune.

Tot pe aceeași cale îi mulțumesc acum și lui Mihai, care mi-a zis doar atât: sper să nu te lași. Când am auzit asta, am fost și mai determinat.

Așadar, hai la mai mare și la anul să ne vedem tot pe aici.

(Sursă foto: Freepik)


Lăsați un comentariu