O gresie montată corect nu reprezintă o lucrare finalizată, pentru că există un proces care face ca această gresie să iasă în evidență ca fiind bună: aplicarea chitului de rosturi.
Acum, eu am mai vorbit despre subiectul ăsta atunci când am înlocuit chitul de rosturi din apartamentul nostru, în ziua în care am umplut un etaj întreg de praf. Atunci am aplicat chitul de rosturi așa cum am știut eu, de când am mai ajutat pe cineva la construcții.
Între noi fie vorba, ajutorul pe care l-am dat a fost acum mult timp. Nu doar că nu aveam parte din barbă albă, nu exista deloc pe fața mea. Dar memoria mea, cumva, a salvat acea sarcină.
Oricum, acum nu am mai avut de curățat chitul de rosturi vechi. Mă rog, am avut de curățat adezivul dintre rosturi, sarcină care mi-a dat bătăi de cap și m-a ținut în genunchi, la propriu, o zi întreagă. Iar dacă ar fi să aleg între îndepărtarea chitului de rosturi vechi și curățarea adezivului nou, aleg prima variantă. Cu ambele mâini.
Dar, pentru că a trebuit să termin și acea sarcină, pasul următor a fost să aplic chitul de rosturi.
Ceea ce am făcut diferit este metoda de amestecare a chitului față de celelalte dăți. Asta pentru că, acum, la achiziția lui, m-am înduplecat și eu să citesc instrucțiunile de pe ambalaj. Am sărit un pic peste instinctul de român, în care zic că nu am nevoie de manual.
Pentru început, alegeți o găleată unde puteți pune toată cantitatea de chit. Eu am preparat într-o găleată curată, destinată pregătirii mortarului, și l-am folosit pe tot. Am turnat cele 5 kg de chit, după care am pus 1,5 l de apă.
Aici am intervenit asupra rețetei și am mai pus 0,5 l de apă. Căldura mare făcea chitul să se usuce mult prea repede, iar eu nu îl mai puteam aplica așa ușor pe rosturi.
Chiar și în timpul aplicării, uscarea chitului era așa de rapidă încât mă uimea. După cinci minute nu îl mai puteam lua cu gletiera de cauciuc din găleată, așa că mereu îi adăugam apă și îl reamestecam.
Pe toată durata aplicării lui am preferat să îl țin cât mai lichid. Se vede chiar și în videoclipul meu de mai jos consistența lui. Consider că, cu cât este mai lichid, cu atât se poate aplica mai ușor și se vor acoperi toate golurile dintre rosturi.
Cea mai grea muncă a aplicării chitului de rosturi este că ai nevoie de timp și răbdare pentru a nu trece cu vederea vreun gol din rost. Chiar dacă îți faci un plan de aplicare, să zicem în zig-zag pe toată suprafața, ar fi bine să reveniți cu privirea peste locurile aplicate și, la nevoie, să completați cu chit.
Nu vreți ca, după întărirea chitului, să rămâneți cu acel gol, pentru că ăla este punctul slab de unde va începe să sară chitul. Trebuie să aveți toată suprafața etanșată.
Nu subestimați nici curățarea acestui chit. Schimbați apa cu care spălați pe jos des și nu lăsați material în urma voastră. Vă scutiți de muncă pe voi. Iar la final, eu nu recomand să folosiți o lavetă uscată, ci mopul umed.
După 24 de ore de la aplicare, este complet întărit, iar după 48 de ore, proprietățile lui antifungice, cât și etanșeitatea la apă, sunt activate.
Este o treabă pe care o poate face oricine. Eu am aplicat chitul de rosturi împreună cu soția mea pe toată gresia, ~50 m² suprafață, și am curățat totul împreună.
Lăsați un comentariu