Am avut diverse utilaje (ba agricole, ba motocicletă, mașini pe mână destule) cât să mă satur cumva de ele. Ceea ce am remarcat este că mașinile mai vechi de o anumită perioadă de timp (să zicem 10 ani) au componentele din plastic îmbătrânite.

La ce mă refer când zic îmbătrânite?

Se aplică în special plasticelor ce sunt expuse la soare / radiații UV. Vedeți voi, razele UV atacă suprafața plasticului. Dacă atunci când mașina era nouă, el începe să devină rugos și mat.

Desigur, cea mai evidentă soluție este protecția lui la razele UV. Și aici vorbim de metode diverse:

• ceruirea acestora la un timp, în mod repetitiv. Dacă aveți dată ceară pe ele din 6 în 6 luni să zicem, le va proteja și le va da un aspect lucios mereu.
• Lăcuirea lor cu lac transparent pentru a proteja suprafața de sub. Lacul să fie cu proprietăți care includ rezistența lui la UV. Soluția asta de cele mai multe ori se aplică la faruri. (și nu se dă cu pensula / trafaletul…)
• Vopsirea lor pentru recondiționare. Aici necesită mai multă implicare și aveți nevoie de pregătire în amănunt înainte.

Ei bine, eu am avut situația dată la plasticele de la motocicletă. Am mai zis eu pe aici, motoreta e o Aprilia Pegaso 650 Cube, din 1997. O să îi fac o prezentare în articolul viitor, promit, că mă tot țin să zic de ea de ceva vreme.

Cert e că a venit cu plasticele foarte coapte. Nah, motocicleta e una din 1997, e și logic. Unde mai pui că poate a și stat mult pe tușă. Luăm astăzi ca exemplu o apărătoare ce vine la roata spate, sub numărul de înmatriculare:

Se observă la ce mă refer cu uzura. Partea de sus a fost prinsă sub suportul de număr cu 3 șuruburi cu piuliță. Ălea țin și numărul, deci 3 în 1 ca ness-ul.

Partea vizibilă publicului larg a fost bucata aia de jos, care a fost expusă la soare un timp destul de îndelungat. Arată hidos.

Secretul, dragii mei, stă într-un arzător. Și, nu, nu vă apucați să dați foc la șandrama. Nu e nevoie, cel puțin nu încă.

Cu o flacără cel mult moderată, aș putea spune chiar slabă, se trece rapid peste fiecare parte a suprafeței într-o mișcare liniară.

Luați aminte!

• Nu zăboviți pe suprafață. Veți observa când suprafața e deja la un stadiu ok. Dacă stați prea mult într-un punct, veți avea surpriza ca plasticul să se deformeze până la punctul care nu mai e bun de folosit. Nu mă întrebați de unde știu, piesa de sus e luată din dezmembrări.
• Atenție să nu vă accidentați! Lucrați cu flacără deschisă! De altfel, atenție să nu dați foc la coșmelie când lucrați!
• Se vor degaja vapori de plastic topit în aer. Recomandările mele ar fi să lucrați într-un spațiu deschis sau bine ventilat și să purtați o mască.
• Mișcarea cu flacăra ar trebui să fie liniară pentru a nu suprapune suprafețele de tratare.

Rezultatul?

Eu zic că arată net superior. A revenit la normal și este chiar lucios. Înainte de a mă apuca și de celelalte plastice (fără o apărătoare de noroi mai puteam trăi), am făcut experimente pe ea. Cum am zis, una am stricat-o, am deformat-o la nivelul în care se făcuseră valuri valuri pe fața ei. Așa că am fost nevoit să caut în dezmembrări o altă piesă.

Mai jos e o poză în care se vede contrastul dintre un plastic revitalizat și un plastic obosit (care a fost ulterior revitalizat și el).