Am zis acum ceva vreme că am avut bătăi de cap cu drujba din dotare. Între timp, în curte a apărut o Husqvarna 135, o drujbă micuță și potentă. A cumpărat-o unchiul nostru că s-a enervat pe Makita asta de l-au apucat spumele și a zis că nu se mai complică cu ea.

Problema se pune că eu nu mă las așa de ușor: dacă mi-a dat de furcă și mi-a făcut de petrecanie, m-am luat de ea și am desfăcut-o, am făcut-o bucăți. Ați văzut în episodul din August, am asamblat-o și am dus-o la țară, în speranța că o voi folosi.

Ți-ai găsit…

Nu numai că n-a mers, dar problemele s-au adunat din ce în ce mai multe și nu le mai dădeam de cap.

Am încercat să îmi fac niște lemne prin curte și m-a ținut jumătate de rezervor, după care kaput. N-a mai pornit nici în ruptul capului, de amorsat nu se amorsa, reușeam să o pornesc doar cu șoclul tras și atât.

Am luat-o de la zero:

• Am verificat pistonul din nou, m-am gândit că sunt eu căpiat și n-am văzut ce trebuie acolo. Nu era de acolo.
• Dacă tot am scos toba, am golit jumătate de spray de curățat frânele în ea, să fie lună, strună și bec. Nope, am greșit calea.
• Am pus să dau la automat și m-a pișcat bobina la mână, moment în care am văzut fișa pocnită în trei locuri. Ținând cont de asta și de faptul că fișa era capsulată pe bobină, am înlocuit toată bobina. Am reglat și bujia la 0.6mm conform manual.

Nimic din toate astea nu au rezolvat. Iar la carburator parcă nu îmi venea să mai umblu că știam că am făcut totul ca la carte. O singură chestie o aveam nefăcută la carburator, anume, jiglorul de H. Ăsta e responsabil de reglajul în turație înaltă (cât se turează motorul la maxim) și nu prea se umblă la el dacă producătorul l-a setat cumva.

Cu scuza asta în minte, nu am umblat niciodată la el, mai ales că avea o formă ciudată și aveam nevoie de o șurubelniță specială să-l desfac. Mi-am făcut curaj și am zis fie ce o fi, mi-am făcut dintr-un bit drept o sculă de desfăcut acest șurub, pe care l-am crestat în centru și m-am pornit să-l desfac. Intens pentru că era coclit acolo, așa de greu s-a desfăcut de nu mi-a venit să cred. Nici unealta nu era potrivită, dar parcă totuși…

Mi-am dat seama după ce l-am scos de ce totul mergea greu: era complet înfundat acolo. Nu mai circula o urmă de benzină (sau aer, că le încurc mereu aici) prin orificiile de acolo. Cu un spray de curățat carburatoare am inundat acele orificii până ce s-a făcut lumină la capătul tunelului.

Mai am două chestii ale mele: sunt foarte încăpățânat când vine vorba de mecanică și dacă cineva îmi spune într-un fel, sigur voi încerca să văd dacă se aplică sau nu. Iar cea de-a doua este că recunosc atunci când greșesc în viață, mai ales că v-am sfătuit și pe voi să faceți așa.

Încă un lucru pe care nu l-am luat în calcul la carburatorul ăsta era cuiul pontou: acestuia i se reglează cursa, cât de închis sau deschis trebuie să stea, cu ajutorul manualului. Eu când l-am desfăcut în vară să îl curăț, l-am strâns la ras, pe cât posibil de bine pentru a nu se desface. Practic, l-am blocat puțin pe deschis.

Cealaltă problemă majoră ar fi faptul că am dat un sfat cu privire la acele garnituri și l-am dat prost. Vedeți voi, eu am zis să nu cumva să le montați invers și tot eu am înjurat de tot ce am putut pe lumea asta.

Tot ce am văzut aici tot în manual se regăsește și dacă te uiți, știi ce ai de făcut. Numai că noi nu prea citim manualele, aparent și eu sunt în aceeași oală.

Cu jiglorul curățat, membranele inversate și cuiul ponto reglat, am pus carbatorul la loc și am amorsat-o. Încă de acolo am văzut că se amorsează cum trebuie și nu mai pleacă benzina din pompița de amorsare, iar când am învârtit la demaror, a luat-o la sfert.

Aici e o mică demonstrație de cum merge la rece. Aștept weekendul să o bag în lemn să văd ce e de ea. Una peste alta, ar fi bine să fim pe cât se poate de atenți la ceea ce facem, începând cu mine…