Noi am tot făcut mici modificări la casă când am început să mergem acolo: mai un gard reparat, mai un copac tăiat că încurcă totul împrejur, poate și o alee curățată, o lavabilă și aia e.

Prima noastră qlucrare mai acătării a fost în schimb bucătăria casei de la țară. Ea arăta cam așa:

Era utilă atunci când am ajuns acolo, pentru că nu aveam mari pretenții de stat. Dar de îndată ce am constatat că ne place să mergem acolo, apăi n-am mai stat pe gânduri și am zis “Da, dărâmăm tot ce e înăuntru și refacem de la zero.”

Imaginați-vă voi blatul ăla din spate, cu plita pe care o vedeți și cu coșul ăla de fum ce ieșea în sus. Păi hai să vă zic că lățimea acelui blat era de un metru în zona plitei și cam 90 de centimetri în rest. Mai ai loc să te desfășori acolo? Nici frigiderul nu încăpea pe undea prin zona aia.

Ce am făcut?

Primul și primul lucru a fost să îmi trec pe o hârtie dimensiunile complete ale acesteia, cât să pot face eu schițe cum as vrea să arate:

Frigiderul era departe de zona de gătit care era aglomerată și împrăștiată, n-aveam o zonă în care să îmi țin și eu trancătele și tot așa.

Mi-am pus frigiderul la poziție, mi-am adăugat un cuptor electric, mi-am mutat plita, am pus mobila pe poziție, incluzând și o mașină de spălat vase, apoi mi-am așezat sursa de încălzire și cu masa unde cinăm.

Arată bine din poze, nu? Păi stai că logistica aia migăloasă acum începe:

• Trebuie proiectată mobila de așa natură încât să am loc cu ea pe poziția dorită, ținând cont de dimensiuni și de frigiderul mutat la poziția respectivă.
• Atâtea electrice trebuiesc alimentate. Doar n-o să le bag în aceeași priză, din triplă-n triplă, nu? Destul că m-am convins că rigletele nu sunt bune de nimic, măcar să am prize NOI cu fire noi legate în doze. Nu am pus multe, cinci doar. Să fie că nu se știe.
• Sursa de încălzire trebuia făcută de la zero, incluzând și coșul. Noroc că aici am apelat la jumătate de soluție de-a gata făcută, explicată aici, iar coșul l-am făcut pe același principiu ca cel de la baie.
• Ultima, dar nu cea din urmă era masa deoarece noi acolo ne adunăm la masă și câte 10 persoane. Trebuia extensibilă și scaune. Iar la vremea aia nu eram la nivelul foarte dezvoltat de a mi le face eu.

Așadar aici am de scris, nu mă joc, iar azi o să vorbesc efectiv de situația cu dărâmatul, pentru că acolo m-am apucat de scos afară și l-am șocat și pe unchișorul.

Înainte de toate, tot ce a însemnat veselă, alături de elemente ce nu își aveau locul acolo au fost duse în cămară. Pe atunci casa nu era în amenajare, așa că ne-a fost ușor să facem toate astea. Am eliberat spațiul și am rămas cu un gol:

Ceea ce vedeți voi rămas era o construcție din cărămidă atât de bine așezată, nici nu îți venea a crede și aici intervine șocul dat: am stabilit cu unchiul, care nu era la țară dar urma a ajunge până la prânz, să mă apuc eu să scot de acolo cărămidă cu cărămidă, să le încarc în ceva și când vine el, terminăm.

Păi dacă am găsit ultima cărămidă zidită, înapoi a mers totul foarte ușor la desfăcut. Nu exagerez când zic că mi-a luat două ore să desfac și să pun totul într-o teleguță cu care am cărat molozul (l-am folosit pe drum, totul se reciclează, am mai astupat și atunci la șanțuri că povestea cu drumul nu e nouă). Când l-am sunat, fix așa l-am întrebat:

Mai vii? Că eu sunt gata.

Mi-a închis telefonul și a ajuns în 30 de minute fără să îi vină să creadă că am terminat.

Următoarea pe listă a fost să scot gresia de pe jos și faianța de pe pereți. Un lucru foarte ușor, cu o daltă și un ciocan rotopercutor, am scos toate cele în alte două ore, urmând ca a doua zi să mă apuc de dat jos tencuiala veche de pe pereți deoarece era scorojită și trebuia să văd ce e de făcut sub.

Cojitul tencuielii nu înseamnă decât un singur lucru: apă acumulată la perete din pricina umidității. Norocul meu a fost că cumva peretele se uscase, dar de cojit tot se cojise, motiv pentru care a trebuit să dau tot jos și să refac acolo tencuiala cu MultiBat.

Dar ce ziceți voi că tencuiala asta a fost făcută în stil vechi, ca pentru tine, de am dat jos toată tencuiala aia într-o zi? Și asta numai cu ciocanul rotopercutor și cu dalta? Ea a fost făcută în praf de ciment cu ipsos și un pic de aracet adăugat. Bă băiatule, nu mai puteam să țin bormașina aia blestemată în mână, am dat jos tot și mi-am băgat ceva în ea de muncă. Și așa nu avusesem nici un spor cu datul jos, la tavan nici n-am mai umblat.

O să mai fie de scris pe subiectul ăsta pentru că lucrarea s-a întins pe o lună: o săptămână completă de muncă și 3 week-end-uri după. Plus un SARS-COV2 la pachet luat în aceeași perioadă.