Vreau să vorbim un pic despre sănătatea trupului nostru și mă dau exemplu cu privire la glicemie pentru a putea înțelege exact la ce fac referire.
Istoricul meu în familie este unul cu foarte mulți diabetici. Bunicul a avut diabet, mama bunicului (străbunica, dar zic așa pentru că nu am prins-o în viață) avea diabet, maică-mea are diabet și tot așa. Pe partea paternă nu prea au trecut ai mei de 55 de ani. Ce să mai, viitorul sună bine!
În lumina acestor diagnostice, am început să am un pic mai grijă de mine și să fiu atent la ceea ce consum. Glicemia e inamicul meu numărul unu, chiar dacă la analize glicemia din sânge era bună. O și păcăleam când era vorba de analize că mă duceam ca la examen: o săptămână mâncam numai ștevie și leurdă.
Așa că am limitat tot ce înseamnă carbohidrat. Știm toți ce sunt carbohidrații, da? Și știm că zahărul, în toate formele lui (fructoză, glucoză, dextroză și alte oze), cât și fibrele fac parte din gama asta. Deci am eliminat sucuri, dulciuri, pâine, orez, cartof, semințe, nuci și altele. Legumele și carnea timp de șase luni au funcționat ca un miracol.
După ce m-am văzut eu sprinten, vioi și mai slab cu vreo 26 de kilograme, am zis că pot face excepții și să gust pâinea, alături de alți carbohidrați. Sunt înnebunit după pâinea aia cu usturoi de se vinde la Supermarket-uri, așa că ce se poate întâmpla?
Câteva luni mai târziu, adunasem vreo patru kilograme-n plus și aveam o stare letargică mai mereu. Am pus asta pe seama oboselii acumulate, muncii asidue pe care am exercitat-o și a tuturor proiectelor pornite, fără să mă gândesc o clipă la ceea ce ingeram. Pentru că dacă nu știți, o dată ce începi din nou cu carbohidrații, te prind imediat, îi favorizezi în ciuda a orice alt tip de hrană.
Pe repede înainte, în timpul zilelor noastre, am avut posibilitatea să testăm niște aparate de monitorizare continuă a glicemiei și să vedem cam cum reacționăm la diverse tipuri de mâncăruri. Așa am aflat că peștele, spre exemplu, ține glicemia pe o linie dreaptă, indiferent de ce avem lângă, dar și că două felii de pâine cu unt cresc glicemia cu 85 de unități.
Glicemia bazală a oamenilor trebuie să fie în preajma a 80 mg/dl. Asta e idealul, ce e peste reprezintă zahăr (glucoză) în sânge, ce e sub arată o nevoie. Diabetul de tip II, boala secolului XXI este atunci când glicemia se duce la cer și scade din ce în ce mai greu datorită unui pancreas obosit. Asta ca să lămurim și definiția dată de doctori.
Bun, revenim: două felii de pâine cu unt, 178 glicemie deoarece bazala era la un 94. Aproape 85 de unități. N-am mai mâncat altceva timp de două ore de la ingerarea acelor două felii de pâine cu unt. Și cu sare.
Să nu veniți să-mi spuneți că untul a făcut asta pentru că nu vă cred din două motive:
- Untul crește colesterolul deoarece e grăsime. Și-l crește p-ăla bun.
- Am repetat experimentul cu pâine goală.
De ce se întâmplă asta?
Păi e foarte simplu: cumpărăm pâine din comerț, de-a gata feliată, care este concepută de așa natură încât să țină foarte mult la raft. Pentru a putea face asta pun zahăr în ea sau formele mai sus enumerate. Scrie pe etichete, trebuie doar să le citim.
Iertați-mă, dar 3 clătite gătite în casă, una umplută cu Nutella (care știm cu toții cât de dulce e) și două cu cremă de brânză și dulceață mi-au crescut glicemia cu 67 de unități, față de două felii de pâine amărâte. Mai bine-mi bucur sufletul cu ceva calumea decât să mănânc pâine goală.
Postarea asta e cu un scop informativ pentru că mâncăm pâine în cantități industriale. Toată lumea pe care o cunosc eu cumpără pâine să fie. Vorbesc de București pentru că în provincie e și mai tragică situația. Hai că la țară zici că de ți-o rămâne în casă, o dai la animale, dar la bloc nu vrei să o arunci. Mai bine o mănânci…
Încercați pentru o perioadă scurtă (o lună maxim), dacă vă simțiți letargici și obosiți, să renunțați la pâine și observați dacă se văd îmbunătățiri. Dacă nu e de acolo, căutați și-n altă parte, dar în general suntem ceea ce mâncăm și funcționăm pe principiul GI-GO: Gunoi Introduci, Gunoi Obții.
Lăsați un comentariu