Înainte de a avea capacul actual la pod, aveam un capac făcut din polistiren lipit. Cred că singurul lui avantaj față de ceea ce am acum e că oferea un strat de izolație destul de bun. Deși, dacă e să vorbesc despre izolație, pe vremea asta toridă parcă am parte de o izolare mai bună cu capacul ăsta nou.
De la vechiul capac la ideea unei rame noi
Chestia e că la fostul capac nu aveam nevoie de o ramă pe care să îl montez. M-am bazat pe rama existentă a podului, făcută din placa de beton. Suplimentar, am turnat o șapă de 8 cm grosime, fapt ce a dus la o grosime totală de 23 cm a plăcii superioare.
Proiectul pe care l-am făcut acum a avut nevoie de o ramă dedicată, pe care să se așeze panelul. Așa că am purces în a face o ramă de lemn, pe care urma să o vopsesc în culoarea peretelui (alb) și pe care să montez o garnitură de etanșare între panel și ea.
Fac aici o mențiune: ideea cu rama de lemn mi-a rămas în cap deoarece am vrut, inițial, să fac un capac de pod cu scară inclusă, ca acesta. Voiam să îmi pun un cadru de lemn pe care să urc și să am o scară rabatabilă pentru acces ușor. Accesul era ușor dacă depozitam în pod haine, dar când încerci să urci cu cauciucuri pe scară și să mai și riști să se rupă cu tine… nu sună chiar bine. Așa că am renunțat la ideea asta și am mers pe varianta actuală.
Execuția
Un subiect pe care l-am abordat cu soția a fost dacă să fac panelul la fața de sus a podului, iar rama de lemn să fie pe toată înălțimea golului (nu chiar toată – din 23 cm aș fi scăzut panelul, garnitura și rămâneam cu 20 cm). Un sfat bun primit de la ea a fost să nu mă chinui: să cumpăr scândură la lungimea necesară, lată de 120 mm, și să îmi fac rama exact cât am nevoie.
Am avut nevoie de două scânduri la 3 m și o scândură la 2 m, dar am preferat să cumpăr direct trei scânduri la 3 m, ca în cazul în care greșesc ceva, să am de unde tăia. Îmbinarea acestora am făcut-o pe poziție, îmbinare tipică, cap pe latură. Acum, după ce scriu articolul ăsta, îmi dau seama că mai bine le-aș fi prins la un unghi de 45° între ele, deoarece ar fi ajutat la o etanșare suplimentară. Cu toate astea, golurile de îmbinare superioare (de sub garnitură) le-am astupat cu chit.
Prinderea ramei în perete am făcut-o cu dibluri zdravene, de Ø10 mm și cu șuruburi de Ø6 mm, lungi de 100 mm. Am folosit 14 șuruburi: câte 4 pe laturile lungi și câte 3 pe laturile scurte.
Am avut grijă să fac niște găuri îngropate în lemn, ca să pot îngropa șuruburile suficient încât să pot chitui peste ele. Așa am obținut o estetică frumoasă, mai ales că urma să vopsesc totul alb și nu se mai vede nicio diferență între nuanța lemnului și nuanța chitului.
Pentru vopsit, am ales o vopsea albă simplă, mată, de la Kober, pe care am diluat-o cu 10% diluant. Unii dintre voi ați fi tentați să spuneți că am folosit cam mult diluant, dar cantitatea asta mi-a asigurat o uscare rapidă a ramei.
Am fost nevoit, totuși, să las 24 h la uscat toată cosmelia înainte de a avansa…
Lăsați un comentariu