Am fost și eu mic și tânăr, am fost și pe la facultate și mi am făcut o gălăgie de nebunii. Toate poveștile mele se învârt în jurul facultății. Marea majoritate a oamenilor zic „Băi, la liceu se fac năzbâtii și la facultate deja te duci matur.”
Prostii, la facultate îți dai în petic orice ar fi. Așa se face că după ce am ajuns la facultate m-a luat mania asta cu mașinile (mă și ajută profilul, că am terminat TCM-ul), doar că cine se aseamănă se adună: am fost cu încă patru nebuni pe lângă mine cărora le plăceau mașinile, unii mai pricepuți, alții nu dar aveau în sânge ce înseamnă mașina.
Într-o seară, după finalizarea orelor, ce ne-a apucat pe noi, am zis că facem întrecere cu mașinile: eu, primul nebun cu un Opel din 94, vaide capul lui (l-ați mai văzut pe aici postat, o să vorbesc și despre el), dar am avut altul mai rău: cu o Lada. Și nu vorbesc de Niva, aia era deja prea performantă. Nu, una de semăna cu o Dacia 1100.
Pentru cei ce nu cunosc, la Politehnica la București campusul începe cu un drum de vreo jumătate de kilometru lungime drept, două sensuri a câte 2 benzi fiecare. Acolo se fac alergări, acolo se merge cu bicicleta, acolo am făcut și Dakar-ul de la Poli.
Bun, zis și făcut, ne aliniem lângă biserica “Sfântul 5”, ambalăm motoarele de zici ca suntem la Fast & Furious, aveam mia de cai putere sub capotă și încă 500 în portbagaj, 3, 2, 1, START! Și mi-a murit motorul că am plecat cu a doua.
Repornesc și vertiginos mi-am recăpătat statutul lângă mașina din față, unde am reușit să o țin la o egalitate strânsă. Nu am avut filmare, ca la Formula 1. N-am fost la securitate să o cerem, n-am mai venit 2 săptămâni cu mașina în campus să nu ne întrebe nimeni de sănătate…
(Sursa foto: Freepik)