Hai că era să fac una mai lată decât mine. Fiți atenți ce-am pățit.
Mergeam pe Șoseaua Berceni cu undeva la 70 km/h. Stau și mă gândesc că nu e o viteză foarte mare, pentru că sunt sigur că toată lumea merge mai repede. Nu există om care să nu meargă cu 70 la oră, iar înainte de a-mi zice orice, știu că am încălcat legea. Mea culpa.
Cu toate astea, în fața mea aveam RATB… pardon, STB, cum îi zice acum, pe numele lui mic de când a venit doamna Firea și și-a făcut de cap. Ei bine, STB-ul ăsta din fața mea avea stație pe prima bandă, șoseaua Berceni fiind cu două benzi acum. Eu am văzut că urmează să aibă stație. Oricum, el mergea cu 40-50, eu cu 70. Chiar dacă, din punct de vedere al vitezei, am încălcat legea și meritam amendă, totuși trebuia să-l depășesc.
Toată întâmplarea asta se întâmplă imediat după Lukoil, până în carmangerie, cum te duci către Berceni. Acolo este o trecere de pietoni unde autobuzul a semnalizat că se oprește în stație, iar eu mi-am adus aminte: „Aici este stație de autobuz înainte de trecere.”
Trebuia să menționez de la bun început: acolo, la trecerea aia de pietoni, nu prea traversează lume pentru că nu e populat. Ai Lukoil, unde lumea se duce cu mașina pentru că, în general, lumea bagă benzină, motorină și GPL. Și ai carmangeria, unde lumea nu prea are de unde veni din altă parte decât cu mașina. Foarte rar sunt cazurile când oamenii vin acolo pe jos. Și la fel… de fapt, nu la fel, mai rare sunt cazurile în care cineva traversează pe acolo.
Ce credeți voi?
Stația era înainte de trecerea de pietoni, cum am stabilit. STB-ul oprit în stație. Eu, instinctiv, am luat piciorul după accelerație și am început să reduc ușor, încât în dreptul trecerii… nu știu, cred că am ajuns la un 50 la oră. Trec de STB și apare un nene. Pe trecere. Pierdut.
Am avut intuiție, dar putea fi ceva grav
Băi, fraților. Nu că era să fac infarct… dar dacă nu aveam cumva o mică gândire de conduită preventivă, cum am mai vorbit eu pe aici (că v-am mai zis la un moment dat de asta), luam omul ăla direct pe parbriz. Îl băgam în spital. Sau mai rău, poate chiar îl omoram.
Doamne ferește. Doamne, mulțumesc că nu s-a întâmplat!
Datorită conduitei preventive despre care ziceam mai devreme, am încetinit timpuriu (așa cum și legea spune că la trecere încetinești). Nu reușeam sub nicio formă să pun frână dacă nu o făceam, n-aveam cum să mă opresc. Chiar și pe frână îl loveam. Așa că m-am asigurat că de pe contrasens nu vine nimic, că am unde să mă bag în caz că îmi sare un pieton.
Fix scenariul ăsta s-a întâmplat: pe contrasens direct am ajuns.
Apel pentru cei care pot schimba ceva
Fac un apel către toți polițiștii rutieri care au posibilitatea să depună petiții, către toți oamenii care pot face ceva de genul:
Nu e prima oară când o pățesc.
Și în special în dreptul stațiilor RATB: puneți, băi fraților, trecerile alea de pietoni după stația RATB, nu înainte, în sensul de mers.
Poate și RATB-ul ăla să plece liniștit că nu îi vine un amețit în față, poate și pietonul să traverseze liniștit că e vizibil. Pentru că, dacă este într-adevăr cum zice articolul de lege, cum că noi trebuie să acordăm prioritate doar pietonilor de pe sensul nostru, atunci cei ce vin de pe contrasens nu au niciun rost să pună frână, din moment ce pietonul e pe sensul opus deplasării lor. Da, ok, se apropie de axul drumului – trebuie să oprească – dar la două benzi îl vezi.
Bine că n-a fost poliție, că aș fi rămas și fără permis. M-ar fi luat și mama zmeului. Și eu am fost cu cele mai bune intenții de a evita pietonul în caz că sare. Și l-am evitat, în caz că sare. Să nu fac vreo prostie…
(sursă foto: Freepik)

Lăsați un comentariu