De când am început să merg la țară și să fac investiții acolo, am cochetat cu ideea de a avea un loc acoperit, afară, unde să stau vara la umbră și iarna la adăpost atât cât să fiu conectat cu natura.
Datorită acestui lucru a apărut terasa legată de casă, care rezolvă toate aceste probleme. Duminica ador să ies pe terasă, să stau și să ascult diverse gâze, păsărele sau alte vietăți cum mișună prin curte. Acolo e o liniște covârșitoare, o liniște foarte plăcută.
Mă enervează faptul că m-am legat așa de tare în ultima perioadă de telefon încât plec cu el după mine și la baie, iar acolo e cumva locul în care reușesc să mă deconectez și să stau în tihna bine meritată după o săptămână de muncă.
Anul ăsta în schimb am un proiect mult mai mare, vreau să fac un foișor în locul de unde am făcut poza de mai jos. Ignorați faptul că sunt multe crăci, poza a fost făcută imediat după ce am tuns pomii (mă rog, unora le-am tăiat crăci foarte groase).
Îmi place locația asta pentru că te simți deasupra lumii, cu vedere asupra satului și asupra dealului. Mă mai încurcă pe mine niște copaci la vedere, dar asta e, îi tund cât să am vedere frumoasă în față.

Foișorul vreau să îl fac cu stâlpi din lemn de salcâm, fiind cel mai rezistent lemn care se poate folosi îngropat în pământ. Alternativa pentru cei ce nu au acces la salcâm mai este reprezentată de lemnul de stejar, dar durata lui de viață este mult mai mică. Cea mai sfântă este varianta cu beton + prinderi din metal pentru lemn, cum a făcut unchiul meu recent la terasa lui.
Dimensiunile interioare sunt de 4 x 4m, rezultând 16 m² utili. Momentan îl vreau fără pereți, doar cu acoperiș. Cine știe, poate după ce îl fac, mă apuc să îi fac și pereți și devine o cabană de lemn cu vedere la sat.
În afară de podea, totul este făcut pe lemn rotund. Partea superioară pe care se sprijină tabla de acoperiș, numită și astereală, va fi din lemn de brad făcut rotund. Am o pădure de pin pe lângă mine și voi vorbi cu pădurarul să mă ajute cu procurarea unor pini subțiri căzuți în acea pădure ca urmare a vântului. Nu tăiem nici un lemn în verde, ne folosim de resursele puse la dispoziție de natură.
În opinia mea, proiectul va fi unul destul de frumos, cu multe suișuri și coborâșuri, dar mă bazez pe rezultat pentru că așa cum bolta mi-a ieșit foarte frumoasă, ca urmare a insistențelor mele de a o face perfectă, așa va ieși și foișorul. După ce-l fac, mă ocup și de ceva mobilier pentru el în interior.