Data trecută am vorbit un pic despre care sunt avantajele și dezavantajele fiecărui tip de finisaj al tencuielii, anume: glet și tinci.

Astăzi încerc să vă explic în linii mari ce trebuie să faceți pentru a finisa o suprafață cu glet.

În primul rând, trebuie să existe o suprafață suport pentru a putea aplica gletul. Am explicat aici, de asta și polistirenul aplicat pe pereți l-am dat în prealabil cu masă de șpaclu. Nu ar fi prins gletul direct pe el. În schimb, situația stă net superioară în momentul în care există această suprafață de suport.

Și chiar cu suprafața de suport începem, pentru că ea trebuie curățată de “muci”. Stați, mă, așa, că nu sunt d-ăia de vă gândiți voi, scârboșilor… iacs… Nu, e vorba că atunci când avem această suprafață suport proaspăt aplicată (în cazul de față, masa de șpaclu), pe perete rămân urme și de unde a trecut gletiera la nivelare și din eventuale scurgeri de pe gletieră pe pereți. Ele se râcâie cu muchia gletierei și atâta tot.

Gletul se dă în 3 etape minim.

• Se prepară gletul grosier (am folosit glet CT126 de la CERESIT, îl cataloghez cu usurință ca fiind cel mai bun glet de pe piață. Am auzit de altfel toți meșterii zicând mereu să se achiziționeze CERESIT, că cu el se lucrează foarte ușor și eficient) cu apă până la omogenizare sub formă de pastă. Pentru amestec, vă recomand cu căldură malaxor pe SDS și cu o bormașină măcar. Nu îl faceți la mână pentru că el nu trebuie să aibă nicio cocoloașă la aplicare.
  • Aplicarea se face doar într-un sens, de fel de jos în sus, gletiera fiind înclinată la un unghi de 30° pe perete pe muchia lată, încărcată cu glet. Se dă și se petrece una peste alta. Aici problema stă în formatul mâinii la aplicat pentru a putea scoate o calitate bună.
• Se lasă la uscat 24 de ore minim. După 24 de ore, suprafața actuală devine suprafață suport, ce se curăță la fel. După curățare, începe aplicarea cu glet de finisaj (din nou, mergem pe CERESIT dar de data asta, CT127). Principiul de amestecare și aplicare este același.
• Din nou se lasă la uscat minim 24 de ore și apoi se ia la șlefuit la mână peretele pentru finisaj, cu hârtie abrazivă de #120. Șlefuirea se face și cu ajutorul unui bec (ați auzit bine) puternic pentru a putea vedea urmele lăsate pe perete de diverse denivelări.

Și suprafața apoi este bună de vopsit! Problema se pune altfel: acești pași sunt de fapt IDEALI, totul merge uns și un meșter știe să îi facă așa. Dacă faceți voi, sigur va trebui să dați minim încă o mână locală de CT127, pentru că la șmirgheluit vor rămâne dâmburi în perete (vorbește experiența aici).

Chestia cu uscatul minim 24 de ore este obligatorie. Și zic minim pentru că există riscul ca peretele să nu se usuce nici în 24 de ore. Dacă face priză puternică CT127 la aplicare cu CT126, se face ca sticla de dur, nu mai poate fi șlefuit bine. Iar uscarea lui CT127 vă permite sau nu să îl șmirgheluiți ușor.

Purtați mască și ventilați zona. Cantitatea de praf rezultată la șlefuire este imensă, nu vă vine a crede. Puteți pentru șlefuire să folosiți așa ceva și, bineînțeles, treaba va fi mult mai ușoară.

Cam asta este situația dată cu gletul. Este destul de pretențios la aplicare și la întreținere, dar oferă o suprafață uniformă și netedă.

(nu am avut poză de final la glet, însă am ales o poză ce ar semnifica exact cum arată peretele vopsit)