Fii Util!

Când cumperi o mașină nouă, singura ta așteptare de la ea e să te urci în mașină, să dai o cheie și să pleci cu ea. Din când în când să mai adaugi combustibilul necesar pentru a nu face pana prostului și, la timpul stabilit de către reprezentanță, să îi faci schimburile necesare.

Când iei o mașină SH, dar un pic mai scumpă, să zicem 10.000€, ai cam aceleași pretenții de la ea, dar ești totuși pregătit în caz că se întâmplă să ai o intervenție la ea. Bașca, dacă ești un pic preventiv cum e felul meu, pui mâna și faci o revizie serioasă la achiziție, unde previi unele probleme care ar putea apărea dacă nu ești atent, cum ar fi axul pompei de ulei pentru motorul echipat pe Tiguanul meu.

Cu toate astea, când îți cumperi o mașină SH, veche, ieftină, o cumperi în cunoștință de cauză și îți asumi faptul că nu iei o mașină într-o stare bună, urmând să schimbi ceva la ea. Așa am făcut atunci când am cumpărat tarapanaua de la țară, deoarece am cumpărat-o cu 1300€ (echivalentul a aproximativ 6300 de lei la data respectivă), dar fără frâne pe puntea spate și cu toate conductele de benzină rupte. Plus caroseria dusă.

În aceeași lumină am achiziționat noua mașină de la țară, Suzuki-ul. Am știut că vrem ceva care pe caroserie să fie bună, partea de 4×4 să cupleze și să meargă cum trebuie, iar dacă era necesar, motorul îl luam cu totul de pe cealaltă deoarece era funcțional. Tocmai de asta a costat doar 2500€.

Din nou, mi-am asumat și știam că e o problemă cu ea de când am luat-o, anume că nu se accelera deloc în mers și stătea motorul foarte turat. Impresia mea a fost că aș putea să o rezolv repede, fără mari bătăi de cap, prin reglajul manual al cablului de accelerație.

Când am reglat cablul să nu mai angreneze deloc clapeta de accelerație, am rămas stupefiat să văd că relantiul meu la cald era tot la 1600 rpm. Atunci mi-am dat seama că trebuie să intervin un pic mai adânc și să caut mai bine problema. Care, de fapt, s-au dovedit a fi probleme mărunte, dar mai multe:

• senzorul de temperatură al lichidului de răcire ce trimite informații către ECU era dus. Asta făcea ca mașina să meargă cu amestec bogat de benzină mereu, deoarece senzorul „știa” că motorul e rece;
• solenoidul responsabil de admisia de aer la relanti era stricat complet;
• trage aer fals;
• senzorul de accelerație care trimite informații la ECU era dereglat.

O să vă vorbesc de toate, dar vreau să pun accent pe acel senzor de turație. El este un senzor cu reglaj excentric care trimite semnal calculatorului despre cât de deschisă este clapeta de accelerație. Interpretarea lui contribuie la injecția benzinei în corpul clapetei.

Foștii proprietari au mai umblat acolo, ori ei, ori mecanici care nu știu cu ce se mănâncă mecanica, fapt pentru care era reglat să interpreteze că clapeta stă permanent deschisă.

Într-o mișcare rapidă de-a mea, am scos acel senzor să văd dacă lucrează și dacă e într-o stare bună și l-am pus înapoi, fără ca eu să fac reglajul. Abia după ce l-am pus mi-am dat seama că excentricele de pe el au un rol.

În timp ce senzorul este prins pe clapetă, dar slăbit din șuruburi, cu un aparat de măsură setat pe 200Ω verificați rezistența. Logica de funcționare este că la 0Ω clapeta este complet închisă, iar la ∞ clapeta este deschisă la maxim.

Faceți o rotire maximă a acestui senzor în sensul acelor de ceasornic până ce aveți valoarea ∞ sau OL pe aparatul de măsură afișată, iar apoi rotiți invers până ce vă apropiați de valoarea 0. Conform manualului, toleranța maximă de montaj a acestui senzor poate fi de 50Ω, iar eu am reușit să o setez la 32Ω.

Strângeți șuruburile la mână (aș fi tentat să zic la cuplu, dar strângeți-le astfel încât să nu rupeți nimic), iar apoi mufați totul la loc.

După ce am făcut acest reglaj, am reușit să duc relantiul la 1300 rpm, iar mașina are o altă accelerare și merge mult mai bine.

Termenul meu de comparație a fost că atunci când am turnat placa holului din față am mers cu ea la balastieră să car balastru, având reductor pe ea și fiind mai ușoară. La drum întins abia am reușit să prind 70 km/h, văzând cât de greu se accelerează. Acum am ajuns imediat la 80 km/h. Iar pedală mai aveam.

Știu că articolul ăsta nu ar fi pentru toate categoriile de mașini, dar există în manualele de service o rubrică numită Maintenance. Acolo găsim anumite reglaje pe care, dacă le facem, avem parte de o bună funcționare a mașinii. Cea mai des întâlnită este cea a distanței dintre electrozii bujiei, care dau o scânteie mai puternică sau mai mică. Iar postarea de azi este exemplul clar că un reglaj prost duce la comportamente ciudate ale mașinii.