Soba asta de-am făcut-o voiam să-mi semene exact cu șemineul, dar să funcționeze ca o sobă. Toate astea pentru că, de efect, este mai degrabă un șemineu în care vezi lemnele arzând decât o sobă simplă.
Îmi imaginez numaidecât toamna care vine, cu frunzele ei arămii și cu frigul de afară, iar eu stau pe canapeaua noastră, așezată strategic, și admir pe geam atât frunzele, cât și focul. Abia aștept momentul ăsta, chiar dacă momentan am doar un scaun pe care mă așez înăuntru.
Dacă n-ați citit încă articolul anterior, Soba care trebuia să fie un șemineu, vă recomand să începeți cu el. Astăzi lăsăm deoparte poveștile și trecem la treabă. Mai exact, la baza unei sobe. Pentru că, dacă ai plecat strâmb de jos, nu o mai îndrepți deloc.
Chiar dacă toate aceste lucruri începeau să se așeze în mintea mea, trebuia să copiez câteva caracteristici de la șemineu fără de care nu puteam trăi. Principala este firida, locul de sub sobă unde se țin lemnele.
Am observat că, pe lângă rolul funcțional pe care îl are acest spațiu de depozitare, denumit firidă, oferă și un aspect foarte plăcut. Singurul lui dezavantaj este că adună foarte multă mizerie sub sobă din cauza așchiilor rămase de la lemne. Dar nu este nimic ce nu s-ar putea rezolva cu câteva mișcări de mătură.
Pentru asta, am avut nevoie să pornesc construcția similar cu șemineul, folosind un șablon făcut pe sol pentru a delimita spațiul exact. Inițial prevăzusem un pătrat ca-n imaginea de mai sus, astfel încât ușa să fie cu încărcare pe laterala sobei. După ce am cugetat, ne-am sfătuit și ne-am contrazis, am hotărât că cel mai bine arată dacă ușa sobei este poziționată pe colț.
De ce fac mențiunea ușii pe colț?
Pentru a vă atrage atenția asupra dificultății montajului într-o astfel de configurație. Dacă veți opta pentru această variantă, timpul de execuție aproape că se va dubla, chiar dacă aveți experiență în zidărie. Dar efectul obținut este unul extraordinar.
După ce am ridicat cărămizile de la bază, zidindu-le cu CM11, am făcut un chenar în care am turnat betonul ce urma să susțină întreaga sobă.
Vă așteptați să fi procedat ca la șemineu și să fac baza din cărămidă? În niciun caz. Data trecută am muncit atât de mult la baza din cărămidă, încât acum am decis că o placă de beton de 5 cm, ramforsată, este arhisuficientă. Au intrat doar două găleți de beton, așa că decizia a fost luată instant.
Nu doar asta am învățat de la șemineu. Pentru că acolo am făcut prima mea zidire din viață, mi-am dat seama cât de important este ca soba să plece perfect dreaptă, astfel încât să o pot tencui cât mai ușor. Din acest motiv, am verificat cu dreptarul toate direcțiile posibile de fiecare dată când am lipit o cărămidă.
Toate astea au făcut ca soba să plece drept de la bun început, eliminând eventualele erori care ar fi apărut pe măsură ce mă înălțam cu ea.
Baza este cea mai importantă, motiv pentru care betonul, alături de adezivul cu care am zidit, trebuie lăsate să se usuce ca la carte. Pentru a accelera uscarea betonului, am încercat o chestie pe care o auzisem într-un videoclip: să adaug puțin ipsos în compoziție, datorită proprietăților lui de întărire rapidă.
Pe scurt, nu faceți așa ceva. Niciodată.
Pe lung, ipsosul a făcut ca apa să dispară foarte repede, dar betonul a rămas parcă prea uscat și nu mi-a inspirat deloc încredere. Motiv pentru care am refăcut baza cu un beton preparat normal, ca la carte. Oricum am folosit ciment cu întărire rapidă, așa că a trebuit să așteptăm doar șase ore până s-a întărit.
Și, cum la o sobă nu prea merge să sari peste pași, n-am avut altceva de făcut decât să așteptăm. După ce baza a fost pregătită, am putut începe adevărata construcție. Dar despre asta vă povestesc în articolul următor.
Acest articol face parte din seria în care construim, pas cu pas, o sobă tip șemineu. Dacă ați ajuns direct aici, vă recomand să începeți cu primul episod, Soba care trebuia să fie un șemineu. Veți înțelege mult mai ușor de ce am luat fiecare decizie pe parcursul construcției și cum am ajuns la rezultatul final.
Lăsați un comentariu