Duminică am adoptat regula de aur pe care merg eu de câțiva ani încoace când ajung pe Valea Prahovei: plec după ora 16:00 către București. E liber tot traficul, am făcut 2 ore si 5 minute până acasă.

Datorită combinației ăsteia am zis să hoinărim prin Sinaia până ce plecăm. Așa că ne-am plimbat la pas prin toată Sinaia de am adunat 25.000 de pași când am ajuns acasă. Nu știam de ce am febră de abia merg…

Am mers prin parcul lor către castelul Peleș. Am avut parte de un pic de aglomerație, probabil toată lumea a considerat benefică o vizită înainte de a da bir cu fugiții la București. Dar tot am prins una din cele mai frumoase poze ale mele cu castelul ăsta.

După care am mers către această potecă a regelui. Am mai mers și în trecut pe ea, este un traseu ușor. Nu ai nevoie de cine știe ce echipament să îl parcurgi. Tot drumul e așa:

Noi aici nu am gândit-o foarte bine și am plecat către cota 1400, deoarece de acolo zic toți că pornește traseul. El poate porni și din curtea castelului. Lângă el e poteca asta:

De aici efectiv urci și ți drumul până ajungi la marcajul cu o linie albastră verticală. Asta semnifică faptul că sunteți pe drumul cel bun. Dacă vreți să faceți doar traseul ăsta, ajungeți cu mașina până la baza lui.

Drumul este, așa cum am zis, ușor și urci destul de mult prin pădure. Când am ajuns sus, am avut parte de șocul vieții mele: când am fost ultima oară sus era un restaurant unde puteai mânca ceva bun și sta la un pahar de suc (sau alcool, dacă nu pleci cu mașina apoi). S-a dărâmat tot.

Priveliștea tot îți tăia respirația. Ce am observat, decembrie fiind era că sus bătea un crivăț de nu puteai sta prea mult. Așa că am coborât către Sinaia din nou.

Traseul e cel de mai jos, conform Google Maps, ce pleacă de la cota 1400: