Am câteva lucruri ce îmi plac la zona mea de pe lângă casă:

• Dealurile numai bune de colindat. Parcă peste tot este presărat cu dealuri ce sunt numai bune de mers pe ele, de mers prin pădure. Câteodată am impresia că oamenii de mai demult traversau dealurile pentru a ajunge între orașe.
• Orașul meu natal, un oraș care este mult prea frumos și liniștit pentru lumea asta.
• Nu mai zic de locația de la țară, unde parcă stai la o șuetă cu Dumnezeu însuși la cât de aproape pari de nori.
• Barajul Vidraru și împrejurimile.

Azi despre împrejurimile Barajului Vidraru vreau să vorbesc, mai exact, despre Platoul Moliviș. Un platou care este foarte aproape de Vârful Ghițu din județul Argeș, vârf ce are o altitudine de 1622m. Nu e foarte scund aș putea spune.

Dar nu despre el vreau să vorbesc, ci despre platou în sine. V-am zis că acolo am învățat să conduc, deci cumva a rămas în sufletul meu acel platou. Apropo, că atunci i-am zis „Platou Ghițu”. Moliviș e corect și așa îl și găsiți dacă veți căuta pe Maps.

Variantele de intrare sunt dinspre Brădet sau imediat după Baraj. Luăm în calcul venirea dinspre Baraj spre Brădet să fim cât mai exacți în povestire.

Intrarea este pe drum neasfaltat. În perioada de vară poate circula în mare parte orice mașină pe acolo cu puțină atenție. Drumul neasfaltat este relativ bun, dar cu toate astea este un drum neasfaltat. Ca atare, fiți cu băgare de seamă. Atunci când plouă sau în perioada de iarnă / toamnă nu recomand decât mașini înalte, se fac niște scochini de nu mai ieși din ele.

Este un pic de mers prin pădure, prin Curmătura Ursului, cu pădure destul de deasă plină de foioase și brad. Nici nu vreau să îmi imaginez cum e în perioada asta a anului, când toate frunzele sunt colorate care mai de care în toate culorile. De acolo se iese pe drum (tot neasfaltat) direct în platou. Faceți stânga și bucurați-vă de hectare de teren intinse care vă arată niște priveliști cum rar au mai fost văzute.

Ceea ce nu vă așteptați este să găsiți acolo o fermă funcțională, cu ciobani și animale care pasc pe acel câmp. Într-una din vizitele noastre acolo chiar am cumpărat brânză de la ei și a fost una din cele mai bune brânzeturi pe care le-am mâncat. Fac și cașcaval afumat, rețeta fiind tradițională din Brădet. Cu toate astea, nu pot spune că e mai bun ca cel de Brădet. Cașcavalul de Brădet e cașcaval de Brădet, nu ne jucăm.

Vă dau un sfat prietenesc: după ce plecați de la fermă, nu vă aventurați să faceți dreapta pe aici. Drumul e atât de accidentat încât mie cu Land Rover-ul mi-a fost frică să intru pe acolo și nu mai plouase de o bună vreme. Plus de asta, pierdeți surpriza platoului dacă faceți chestia asta.

Surpriza e mai în față, în curba de întoarce drumul, la coada Platoului. Cea mai frumoasă priveliște de acolo e, nu se compară cu absolut nimic pe lumea asta. Să mai vezi și văcuțele ăstea păscând, ți se taie răsuflarea.

Ținem DJ703I până când se termină platoul și continuăm și după platou, altfel ne-am învârti ca-n giratoriu. De acolo se coboară din nou printr-o porțiune de pădure care duce către Rezervația mixtă a Văii Vâlsanului. Și de aici dați de asfalt.

Tot de aici dați de foarte multe cazări, spre surprinderea mea pentru că eu când am fost ultima oară (înaintea vizitei de anul acesta) nu era nimic. Acum sunt foarte multe cabane, vile, pensiuni care oferă cazare, mâncare și spațiu de joacă pentru copii. Nu știu dacă sunt cabane cu Spa pentru că sunt destul de proaspete.

Apropo de cabane și cazări: cândva era în scrierile primăriei de la Curtea de Argeș (da da, era băgată primăria de la noi) o serie de investiții într-o zonă ca în Poiana Brașov, cu pârtie de schi și tot ce implică zona. De altfel, dacă vă plimbați pe platou, veți găsi construcții începute în acest sens, cu piloni ce se vor a fi montați pentru pârtia de schi, dar și pădurea defrișată în zonă. Se dorește încă, știu că e pe listă.

Mergând mai în față de cazări, următorul drum duce prin cheile Vâlsanului. Cum să vă explic eu despre cheile ăstea: te simți ca și cum ai fi pe cheile Bicazului, dar nu știi ce se întâmplă. Tot drumul este cumva o combinație de asfaltat cu neasfaltat, așa că circulați cu atenție. Dar pe de-a lungul drumului găsiți locuri de odihnă și popas cu mașina.

Tot aici ne-am oprit și noi și am stat pe malul apei. De fapt, ca să fiu cinstit cu voi, am scos scaunele ălea de vă vorbeam de ele și le-am pus în apă. Și noi cu picioarele în râu. O senzație unică, mai ales pentru că eram veniți de pe munte. A fost fix ca o terapie pentru suflet această scăldare.

Drumul se continuă cu ieșire în Brădet, o localitate unde se face cașcavalul de Brădet foarte renumit în toată România. Diferența este că dacă iei cașcaval de aici, o să constați că nu are nici o treabă cu cel ce se vinde în comerț. Este un gust mult mai intens și mult mai bun. Dar să iei cașcaval făcut în casă.

Să închei frumos, Brădet este cumva și un spital de tratament pentru cei ce au recomandări în special pentru oase. Se fac tot soiul de tratamente (băi, electroșocuri și așa mai departe) și este de stat, adică poate fi decontat de către casa de pensii accesul aici.