V-am lăsat în agonie și în suspans cu via de la butășire și primele ei rădăcini, este? Hai că n-am uitat de voi, continuăm aici procesul, nu lăsăm nimic de izbeliște.
Acum, fie că doriți să vă înmulțiți propria vie, așa cum am făcut eu pe aici, fie că vreți să vă puneți vie din comerț, cel mai important este să o plantați cum trebuie.
Nici nu vă dați seama cât de mult vă măriți șansele de „a se prinde” viile plantate. În mare parte se aplică și pentru pomi același lucru, pentru că există niște principii de plantare.
Vedeți voi, eu m-am apucat de plantat într-o joi pe ce știam eu: sap o groapă, bag planta, pun pământul peste și plec, aia e. Când m-a văzut soția ce fac, era să-mi iau niște castane bune de să-mi meargă fulgii și nu alta…
Deci, să purcedem: Distanța de plantare
Pentru vița de vie ce va fi plantată, avem nevoie de o anumită distanță una față de alta. Sunt 2 situații:
- Plantați pe boltă: în cazul de față, vă delimitați zona de boltă (o să avem aici niște actualizări pentru asta, pentru că m-am apucat de făcut boltă serioasă unde poți bea și o cafea sub), iar între joardele plantate se lasă minim 1m. Aș bate chiar către 1.5m deoarece joardele vor fi foarte înalte și vor avea nevoie de soare.
- Plantați pe șpalieri: aici, ținând cont că via va rămâne pitică (baza de la plecare este sub 80 de cm, de unde pleacă mereu joarde noi), via poate fi plantată chiar și la 80 de cm una față de alta. Din nou, din experiență proprie, aș zice că un metru între ele este arhisuficient pentru ca soarele să acopere toată plantația.
Altă chestie: la plantarea pe șpalieri, distanța între rânduri am lăsat-o de 1 metru, cât să mă pot suci între ele să fac o treabă.
Pentru a putea planta, trebuie să săpăm o groapă. Repet, atâta lucru amărât știam și eu, planta intră în pământ cu rădăcinile. Dar groapa asta nu se sapă, așa, cu una cu două. Via, am zis în articolul cu săpatul, are tendința de a-și întinde rădăcinile la suprafață, nu în adâncime. Așadar e bine ca pământul să fie săpat de jur împrejur pe 60×60 de cm.
Groapa va fi adâncă. Adică adâncă! Pregătiți-vă de săpat dacă știți că aveți pământul tare: 70 de centimetrii. Iar înainte de plantare, groapa o pregătiți prin „mocirlire”.
Ce înseamnă mocirlirea?
Aruncați apă acolo să fie pământul cât mai moale. De altfel, acum este momentul în care puteți pune și îngrăsăminte, naturale sau sintetice. Spre exemplu, eu la plantatul viilor am pus îngrășământ obținut prin procesarea hranei de la animale (Bălegar, mă, pe limba română!) uscat.
Acum voi mai planta niște vie, mai am niște locuri lăsate special și voi folosi și un îngrășământ pe bază de calciu & magneziu. Ei (producătorii) se laudă că e natural, obținut din roci, eu zic totuși că e sintetic dar e foarte lăudat calitativ.
Viei i se vor răsfira rădăcinile. Vedeți voi, fie că ea e din comerț, fie din ghiveci de răsad, ea va avea rădăcinile înghesuite și îi va fi foarte dificil să le trimită în dezvoltare pe toată suprafața săpată. Pentru asta, se scutură de pământ și apoi se plantează în pământ.
Groapa se va astupa cu pământ, făcându-l mușuroi pe lângă vie. Asta va direcționa apa către groapa proaspăt săpată și va lăsa loc pământului să respire în timp.
Un lucru foarte important pe care l-am aplicat eu: via de comerț este de cele mai multe ori altoită. Port-altoiul ar trebui îngropat în pământ pentru ca el să nu dezvolte lăstari. Seva din port-altoi ar trebui să meargă doar în altoi. Din experiență însă, am plantat câteva cu port-altoiul și la suprafață, dar am fost atent până la dezvoltarea ei să tai lăstarii aceștia lacomi plecați din el.
Iar de aici, via o udați și o lăsați să se dezvolte. Problema va fi mai spre vară, când o să aveți șocuri ca mine și o să vedeți că într-adevăr, s-a dezvoltat! Dar o să rezolvăm și problemele ăstea, fără prea multe bătăi de cap.