Am avut parte de un episod recent ce mi-a dat ideea să scriu acest topic. Mă rog, nu eu am pățit-o, dar un prieten.

Există la mașinile noastre de zi cu zi o listă de piese de schimb declarate de către producători. Aceste piese de schimb se găsesc de fel în cartea mașinii (cărţulia aia cu care vine mașină la început și îți zice că trebuie să schimbi și pe mă-sa și pe tac-su la un număr de kilometrii).

Ei bine, reperele ăstea declarate ca piese de schimb sunt de fapt subansamble și repere ce sunt proiectate a funcționa la capacitate maximă doar pentru o anumită perioadă de timp. Au materialele diferite sau proprietăți ce sunt declarate pe acea perioadă și se înlocuiesc.

Bineînțeles, văd situații și situații în care oamenii noștrii; românii noștrii de pe stradă (că tot vine 1 Decembrie și sunt mândrii, vajnici, eroi) trag pe mașini și pe piesele de schimb de nu se poate, apoi se întreabă ce s-a întâmplat de a picat mașina.

Mai jos am o listă ce cuprinde în mare parte piesele de schimb pentru o funcţionare corespunzătoare. Preponderent, vorbesc din perspectiva unui posesor de autovehicul alimentat cu benzină (și GPL), dar o mare parte se regăsesc și în cazul mașinilor pe motorină (diesel):

• Uleiul. Esența motorului, baza, sângele pompat prin motor este uleiul și el are proprietăți ce se modifică în timp. Când zic timp, mă refer la numărul de kilometrii parcurși și perioada în care el este ținut în sarcină. Bineînțeles că voi fi întrebat “eu ar trebui să schimb uleiul dacă nu circul mult?” Și răspunsul este DA! (cu majusculele de rigoare) deoarece uleiul dacă stă foarte mult timp și nu este circulat devine foarte vâscos și face depuneri. Nu vrei ca depunerile să plece pe pompa de ulei și să înfunde diverse canale, că nu te văd bine…
• Filtrele. Aici aș enumera așa:
  • Filtrul de aer ce duce către motor, care asigură o cantitate optimă de aer și un amestec stoechiometric optim pentru a face o ardere completă, curată și ce poate furniza puterea necesară motorului.
  • Filtrul de polen, ce asigură un comfort pasagerilor prin filtrarea tuturor mirosurilor și alergenilor proveniți din exterior.
  • Filtrul de benzină. Acesta, dacă nu se schimbă la timp, îngreunează pomparea benzinei către injectoare și arderea va avea loc greoi. Există și riscul ca pompa de benzină să se distrugă.
  • Filtrul de motorină. Același principiu ca cel de la benzină. Vreau sp fac menţiunea că aici am văzut o gălăgie de mecanici ce montează acest filtru de motorină și nu fac o amorsare circuitului după montaj, uzând suplimentar pompa de înalte a mașinii (care livrează motorină la injectoare)
• Partea de iluminat (becurile) se verifică periodic. Cum ți se arde un bec în casă, așa ți se poate arde și la mașină. Mai ales că iei și amendă pe stradă dacă mergi fără becuri.
• Distribuția. Multă lume ignoră acest aspect și le iau și aici pe rând, pentru că sunt 2 tipuri:
  • Distribuția pe curea, care este scrisă în toate cărțile mașinilor că se înlocuiește o dată la 60.000 de km sau la 4 ani. Motivul vine de la curea care este fabricată din cauciuc, îmbătrânește și există riscul ca aceasta să se rupă. Apăi, dacă s-a rupt asta, bagi mâna în buzunar serios să repari un motor…
  • Distribuția pe lanț. Având un interval mai mare de schimb, și această trebuie schimbată. Mitul la români este că asta nu se schimbă niciodată. Realitatea stă în faptul că lanțul se întinde și devine foarte rigid, poate sări de pe pinion și, cum am zis și mai devreme, bani mulți pentru un motor stricat din prostie.
• Anvelopele. Sunt singurul punct de contact al tău cu șoseaua cât ești în mașină. Sunt singurul punct care te țin pe carosabil și te ajută să mergi pe direcția dorită și nu în vreun copac. Le consider cele mai importante, imediat după ulei, și nu ar trebui neglijate sub nicio formă. Tot în preajma a 60.000 de km sau 5 ani de utilizare este recomandat.
• Antigelul. Da da, ați auzit bine, antigelul se schimbă o dată la 2 ani, deoarece el face depuneri corozive de la reperele de aluminiu și orificiile de răcire se pot înfunda.
• Plăcuțele de frână, care se schimbă în funcție de stilul de condus: agresiv, liniștit, în oraș sau extern. De cele mai multe ori, acestea sunt echipate cu un senzor (o tăbliță ce scârțâie) şi anunţă timpul de înlocuit. O dată la 3 schimburi de plăcute, se face și cel de discuri, pentru că și acelea se uzează. La saboții de frână, situația este mai longevivă, existând mașini ai căror saboți rezistă chiar și 200.000 de km. Însă de inspectat, eu îi verific de 2 ori pe an, în general când înlocuiesc anvelopele, că tot sunt cu roata jos.
• Lichidul de frână. Pun pariu că 80% din voi, cei ce citiți asta, nici măcar nu v-ați gândit vreodată că ar trebui schimbat. Motivul este unul simplu: lichidul de frână este higroscopic (atrage apa ca un magnet). Mai multă apă => temperatură de fierbere mai mică => bule de vapori de apă în instalație => pedală moale => bum în vreun stâlp…
• Pentru mașinile echipate cu 4×4 (permanent sau nu): o dată la 60.000 de km se schimbă uleiurile la: cutia de viteze, cutia de transfer și diferențiale. Partea cu cutia de viteze o recomand inclusiv la mașinile ce sunt cu tracțiune față doar (sau spate), întrucât uleiul, ca și cel de motor, face depuneri. Am scos din fostul Opel după 200.000 de km uleiul din cutie. Zici că era smoală.
• Bujii. Recomandat ar fi a se schimba la 30.000 de km, principiul lor de funcționare e prezentat mai sus. Aici pun și bobinele de inducție ce se schimbă o dată la 3 schimburi de bujii (simți tu că îți tușește mașina și îți dai seama că trebuie schimbate).
• Turbină. Ați auzit bine, nu am înnebunit. Turbina este prevăzută ca piesă de schimb și se înlocuiește la ~200.000 de km, întrucât lagărele din ea funcționează la niște turații foarte mari (de ordinul zecilor de mii) și intervine uzura. Se poate face și reparație la ea, timpurie, pentru a evita orice neplăceri. Oricare soluție este bună, dar nu vă așteptați să îngropați mașina cu turbina originală, nedesfăcută.
• Sondele de oxigen, ce au durată de viață de 60.000 de km declarată de producător. În cartea mea, scrie că se înlocuiesc la 90.000 de km. Deci variază, însă ele sunt calibrate și în timp se decalibrează și transmit erori ECU-ului.
• Curele de accesorii. În cazul meu, cureaua de accesorii alimentează: alternatorul, pompa de servodirecție, aerul condiționat și pompa de apă. Dacă pocnește cureaua, adio toate astea. Cea mai picantă e pompa de apă, că fierbe motorul și pa-pa, minus 6000 de lei minim bugetul…
• Exista odinioară, la Daciile ălea vechi, reglajul la culbutori. Râdeţi sau nu, inclusiv primul Logan avea același principiu de culbutori. Merg pe stradă, aud țăcănit de la motor și îmi dau seama că tacheţii ăia n-au mai fost reglați de când a ieșit mașina pe poarta fabricii… Aici nu intervine niciun schimb de piese (poate doar garnitura capacului de culbutori).
• Mai există la mașinile de la Euro 3 în sus, o supapă PCV ce face aerisirea motorului și arderea suplimentară a gazelor carter rezultate. Ei bine, o dată blocată pe deschis supapa, vă treziți cu consum ridicat de ulei. Se recomandă înlocuirea la 60.000 de km.
• Ambreiajul. Deși nu este stipulat la cât se înlocuiește, că dacă ai mers cu el 15 km patinat, s-a dus; e piesă de schimb. Ferodo-ul de pe disc se tocește în timp și tot trebuie înlocuit la un moment dat.
• Posesorii de autoturisme cu cutie automată de viteză: ULEI ÎNLOCUIT LA 60.000 DE KM! Am scris cu majuscule că văd în fiecare lună cel puțin câte un amețit căruia i-a pocnit cutia de viteze pe autostradă și așteaptă platforma. Dacă are și filtru acea cutie, și dumnealui se înlocuiește.

Marea majoritate a acestor piese li se prescriu un timp declarat de producător. Orice ar fi, toate sunt trecute în cartea mașinii, cu care vine ea la momentul achiziției. Mai jos vedeți extras din cartea mea. Sunt 2 pagini în manual ce reprezintă lista, aveți doar una pusă.