Am dorit să salvez un piersic pe care mi l-au lăudat cei din curte cu tot chipul. Spuneau că acel piersic producea niște fructe mari, fără perișori și foarte zemoase și gustoase. În naivitatea mea, asta seamănă mai degrabă cu un nectarin, fiind un fruct pe care îl îndrăgesc cu tot dinadinsul.
Inițial, el crescuse foarte mare și avea un coronament atât de dezvoltat încât depunea foarte mult efort pentru a-l susține, chiar dacă asta însemna să își verse toate fructele imediat după înflorire. Așa că am zis să îi tund vârful, gros de felul lui, astfel încât să îi conserv energia.
Fiind prima mea operațiune cu drujba prin curte, am făcut o dudă destul de mare. Nu am luat în calcul faptul că s-ar putea dezechilibra și că vârful ar putea cădea înainte să termin de străpuns cu drujba. Așa că, la cădere, a plecat și cu toată scoarța pe o lungime de aproape un metru. Chestia asta l-a îmbolnăvit atât de tare încât nu și-a mai revenit vreo doi ani.
Dar recent am văzut că are dorința de a trăi. Nu știu dacă va mai face fructe, însă am zis să încerc să îl înmulțesc prin marcotaj aerian, astfel încât să am unul tânăr, dornic să producă. Având o copie de rezervă a acestui piersic, am presupus că atunci când el va ceda, voi putea să îl dau jos și să îi curm suferința.
Ei bine, socoteala de acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg și, după patru săptămâni de când am aplicat marcotajul, s-a uscat crenguța care urma să fie înrădăcinată. Studiasem eu pe internet și aflasem că piersicul nu se pretează prea bine la marcotaj aerian, deoarece la o rană a scoarței nu mai trimite suficientă sevă prin acea zonă, dar am zis să încerc.
Între timp, părul și arțarul rezistă eroic după marcotaj. Deja sunt șase săptămâni de când am început acest procedeu, iar cele două crenguțe marcotate ale fiecărui pom arată foarte bine. Acum mai am de așteptat încă șase-șapte săptămâni până când voi vedea dacă au apărut rădăcinile.
Uneori mai și pierzi câte un pariu cu natura. Important este că încerci, înveți ceva nou și mergi mai departe. Iar dacă părul și arțarul vor reuși, măcar nu plec din experiment cu mâna goală.
Lăsați un comentariu