Am făcut ieri un articol în care am scris despre experiența mea cu eliminatul cablurilor din perete și cum am găsit situația conexiunii electrice pentru anexa casei.

Mi-am dat seama că ăsta-i un real pericol în casă, și vă explic și cum am reușit să îmi dau seama.

Înainte de toate, să înțelegem faptul că, în marea majoritate a caselor sau apartamentelor vechi, până în 2000 construite, au fost puse instalații electrice pe fire de aluminiu.

La momentul actual, aluminiul încă este folosit la distribuția de la linia de înaltă direct către contorul casei, însă ce iese din contor către tabloul de siguranțe, se face pe cupru.

Să presupunem că avem o problemă de conexiune la o priză în perete. Demontăm să vedem ce se întâmplă și observăm că e secționat firul de aluminiu. Intenția noastră, logică și elementară, este de a face o nadă cu un fir de cupru din casă și să legăm priza.

Ei bine, ăsta e un real pericol deoarece chimic aluminiul reacționează și oxidează cuprul aproape instant, erodându-l ușor ușor și subţiindu-i secțiunea firului.

Ce înseamnă asta?

La un consumator mic (luăm exemplu o veioză, care are un bec led de 3W), nu se simte nimic până ce nu mai avem conexiune, din nou, și o luăm de la 0.

La un consumator mai mare (o plită, un calorifer electric sau, Doamne Ferește! Un cuptor electric), firul acela, încercând să transporte amperajul necesar alimentării cu energie electrică pentru consumator, se încinge și există riscul unui incendiu (uneori, de proporții) la acea conexiune.

Cum am reușit eu să îmi dau seama de pericolul acesta?

Explorând și făcând tâmpenii când eram mic, că ce să și faci, când ești mic și prost, te joci. Între timp, am mai crescut, la deșteptăciune încă muncesc.

La blocul unde am locuit ne încălzeam cu un calorifer electric. Era simplă treaba și am zis că ce se poate întâmpla, îl băgăm în priză, știam că avem o priză de putere și merge. La un moment dat, acea priză de putere a cedat datorită a ceea ce am zis mai sus. Eu şi cu tatăl meu, într-un moment al nostru de luciditate (NOT), am luat un fir de 2.5mm² de Cupru și l-am legat de un fir de 2.5mm² de aluminiu. A funcționat un an, după care am simțit eu un miros frumos de ars și nu știam de unde vine.

Când m-am apucat și am desfăcut, ce mi-au văzut ochii, m-am crucit și să pic, nu alta. Era firul de cupru ars aproape în întregime.

Soluții la acest pericol:

• În primul rând, așa cum recomand de fiecare dată, contactați un electrician autorizat să facă o reparație de genul. Ei, fiind acreditaţi ANRE, știu care e situația la o astfel de conexiune și nu fac lucru de mântuială. Vă ţin continuu pe blog cu: dacă nu vă pricepeţi, luaţi electrician autorizat. Ăsta-i unul din motive.
• În cazul în care vreți să faceți singuri reparația, cea mai bună variantă ar fi înlocuirea întregului fir buclucaș.
• Dacă nu se poate, deoarece este foarte mare deranjul, recomand fie o clemă cu șurub sau o clemă WA-GO. Ca teorie, clema WA-GO este net superioară clemei cu șurub.
• Trebuie făcută o mențiune specială aici, că probabil aveți întrebarea: bine bine, dar de ce nu oxidează și în priză? Răspunsul stă în faptul că priza are conectori din alamă, un aliaj ce conține şi cupru, însă datorită celorlalte componente din aliaj (zinc), nu permite oxidarea. Clema cu șurub și Clema WA-GO sunt pe același principiu, de aceea funcționează fără probleme.

Deci, aveți grijă la reparații de genul și nu faceți “plotogării”, ca să îl citez pe unchiul meu.