Pereți drepți la hol

Ceea ce n-am zis data trecută e că la hol am făcut ceva cu totul și cu totul diferit.

Când am pus geamurile de termopan (ferestre cu tâmplărie PVC, știu, românul tot termopan îi zice că așa a învățat și din fericire așa am învățat și eu), a trebuit să sparg un pic pe marginile din interior ale geamurilor. Ideea era cam așa:

Forma ferestrelor vechi era un pic curbată. N-am ce zice, totul arată de la mama lui, zici că e ceva de poveste. Iar tencuiala a fost copiată pe același stil, a avut o răbdare socră-meo de nu îmi vine a crede. Nota bene pentru totul.

Prinderea ferestrelor a fost cumva cu niște „piroaie” de Ø8 mm de fier băgate adânc în perete. Nu au fost o problemă, le-am tăiat și le-am pus la loc. Problema a fost când am vrut să fac noile ferestre, cel ce le-a executat nu le putea executa cu acea curbă inversă.

Curba normală se putea executa. Ce înseamnă curbă normală? Raza să fie către exterior, așa:

Decizia comună a fost să facem pe drept (cum se vede și în poza principală de postare) și să spargem în perete. Ei bine, când s-a apucat Gheorghiță de cioplit în perete, bucată cu bucată a căzut până s-a fărâmat…

Vă dați seama că m-a luat capul, „cum naiba le mai scot eu la capăt?” Ei bine, am avut de muncă pentru că a trebuit să improvizez:

  • Am pus pe tavan polistiren pentru a îndrepta. Pereții erau relativ drepți, dar tavanul avea numai dealuri dealuri. Ca atare am ales să pun acolo polistiren și să îl prind în dibluri. Am pus de 2cm ca să am cu ce mă juca. Orice aș fi pus mai mic, nu aș fi reușit să îl scot drept. Ăsta de 2 cm era câtuși de cât rigid.
  • Pereții i-am dat la drept din adeziv de polistiren cu plasă de fibră. De ce am ales asta? Tocurile ușilor ar fi trebuit încasetate în acel polistiren și s-ar fi văzut foarte urât. Așa că a trebuit să fac pereții drepți doar din „tencuială”. Iar ei erau crăpați peste tot, deci fibra de sticlă de armare era obligatorie.
  • Colțurile ușilor (nu ale ușilor de se deschid, cele ale pereților) au fost tăiate cu 3 cm mai în interior. Efectiv am tăiat din cărămidă și am cioplit cât să pot face peretele din polistiren de 2cm. La fel, am mers pe polistiren de 2 pentru rigiditate. Și am folosit și acele colțare cu armătură de metal.
  • La geamuri, glafuri normale. Chiar dacă înspre ușă a fost pe dos glaful geamului, am folosit tot polistiren pentru a îndrepta.

Practic holul asta era: un intrând acoperit și închis. Și am înțeles și de ce: din istorisire, acolo a fost spațiu deschis, gen prispă muntenească, cu stâlp pe înălțime la colț. Iar la un moment dat s-a luat decizia de a se închide cu geamurile pe care le-am scos eu.

Tot în hol exista și beciul. Un beci care nu era cum credeți voi: acces la 2m înălțime, să nu dai cu capul și altele. Era pur si simplu pe înălțime de 1m unde depozitai „fără număr” alimentele perisabile. Avantajul era că se putea face repede acel beci (la momentul ăla) și ținea rece.

Dar noi am vrut hol. Nu foloseam beciul pentru că nu aveam la ce. Fiind o casă de vacanță acolo, nu ne apucăm de cultivat în grădină cât să fim nevoiți să le depozităm în acel beci. Iar cu beciul, am eu o idee de milioane, doar că acum nu vreau să mă apuc de așa proiect.

La ușa de intrare a trebuit să fac unde se deschide pe drept, pentru a putea deschide ușa câtuși de cât la maxim fără să rup ceva. Am încercat inițial în pantă, copiind ușa, doar că o puteam deschide la maximum 45°.

Totul a fost lăsat la uscat și, spre surprinderea mea, s-a uscat mai greu față de toate camerele din casă, chiar dacă m-a apucat vara cu lucrările. Explicația am găsit-o la un meseriaș care mi-a zis că acolo era multă umiditate de la pardoseală.


Lăsați un comentariu