Un subiect destul de tabu ce se discută pe internet este cel cu privire la mașinile electrice, de unde se iscă foarte multe scandaluri, în general fiind o contradicție foarte mare între posesorii de mașini cu motoare termice și cei cu mașini cu motoare electrice. Enumăr câteva observații făcute din ambele tabere, auzite de mine:

Da, mă, poluează tu cu mașina ta Diesel! Scoate noxe pe bandă rulantă tractorul ăla!

Bravo, că tu cu mașina aia electrică trebuie să aștepți o zi să o încarci. Mai repede mi se încarcă mie telefonul.

Da, dar la mine e un motor cu doi rulmenți. Tu ai ditai uzina sub capotă.

Și mai sunt astfel de certuri făcute atât pe plaiurile mioritice, dar și în străinătate. Încă mai au loc și astăzi, deși oamenii au început tranziția către mașinile cu motoare electrice.

Mihai a fost în tur organizat până la Lisabona (asta cel mai recent) cu mașini electrice în cadrul EuroCharge și ne-a lăsat impresii la cald despre cum se simt mașinile electrice pentru utilizatorii de rând. Azi vreau să îmi expun și eu o opinie despre mașinile electrice, mai ales că am cumva și experiență tehnică.

Mașinile electrice sunt un salt foarte mare în viitor. Ele reprezintă viitorul. Cu toate astea, ele sunt încă în viitor, chiar dacă stau printre noi. Oameni care lucrează în domeniul cercetării pentru mașinile electrice se dau de ceasul morții pentru a le face cât mai eficiente pentru omul de rând.

Cred că marii producători (mă uit și la tine, Tesla) uită trei lucruri când vine vorba de folosirea mașinilor electrice:

• Lipsa spațiilor de încărcare. Știu că absolut toate benzinăriile, hotelurile au mai nou stații de încărcare pentru mașini electrice, dar cu toate astea, în fiecare benzinărie există câte 2 … 4 stații electrice. Mai sunt cele dedicate pur mașinilor electrice, fără posibilitate de alimentare cu combustibil.

Cu toate că există peste tot spații de încărcare pentru mașinile electrice, ne lovim de punctul doi.

• Durata încărcării. În cazul încărcării rapide, durează minim 20 de minute încărcarea, asta fiind, din ce știu eu, cea mai rapidă (simțiți-vă ca la voi acasă să mă contraziceți în cazul în care aberez). În cazul încărcării lente se duce până la șapte ore. Sunt spații de încărcare peste tot, dar dacă le găsești pline, ce folos?

Iar asta ne duce la ultimul punct, care este Logistica drumului. Aceeași logistică pe care o faci în cazul mașinilor cu motor termic, unde alimentarea durează cinci minute, asigurarea locurilor de încărcare pe lungimea traseului de parcurs este un subiect destul de ostenitor. Există aplicații ce îți arată stațiile de încărcare de-a lungul traseului și cât de ocupate sunt ele.

Imaginați-vă că plecați de la București și ziceți că vreți să faceți Transfăgărășanul cu mașina electrică în Iulie, când toată lumea vrea să meargă acolo. Primele stații de încărcare sunt la Arefu, cred că sunt două și pe la Cabana Bâlea Lac, iar următoarele sunt după Cârțișoara și sunteți nevoiți să stați în tunel vreo două ore să treceți să vedeți ceva. Riscați să rămâneți în vârful dealului? Riscați…

Această logistică de care vă vorbesc eu aici trebuie să existe și la mașina cu motor termic, dar (pentru că există un mare DAR) dacă eu rămân în pana prostului cu Loganul, pun mâna pe două bidoane de 2L din mașină (sigur am că doar am băut apă pe drum), le golesc complet și merg pe jos până la o benzinărie (sau fac autostopul pentru că am ajutat personal oameni pe drum ce au pățit-o) și-mi iau niște combustibil cât să nu rămân în drum. Curent nu prea pot băga în buzunare.

Motoarele electrice sunt un salt în viitor numai din felul cum funcționează: cuplu instant la apăsarea pedalei, randamentul fiind de 99%. Am mers cu Tesla și am băgat de curios piciorul în ea. Nu se compară cu nici o altă accelerare instantă a oricărei mașini cu motor termic.

În momentul în care încărcarea va dura cinci minute sau autonomia pe curent electric va fi mult mai mare, oamenii poate vor face tranziția către mașini electrice. Până atunci tot mai mulți oameni preferă simplitatea de a alimenta cu carburant și a se pune la drum lung.

P.S. Am citit anul trecut un articol al unui român ce s-a încumetat să plece de la București până în Halkidiki cu o Dacia Spring. A făcut două zile pe drum. Drumul îl știu pentru că eu l-am făcut un Opel care pare că avea motor în doi timpi (mi-a mâncat 3L de ulei dus-întors). Drum făcut în nouă ore, 11 cu pauze cu tot. Iar Opelul era din ’93…

(sursă foto: Freepik)