Parchet laminat în prima cameră

De departe, șemineul a reprezentat doctoratul meu în prima cameră. El a schimbat cu totul ceea ce înseamnă camera, dându-i un aspect rustic, ca de țară dar având și eficiență termică.

Însă alături de el a mai contribuit încă ceva: parchetul laminat.

Ideea principală e că o podea poate fi finisată în mai multe feluri. Pentru că aveam nevoie de acces preponderent în cămară (nah, am dărâmat zidul, cumva trebuie să intru acum), aveam de ales între gresie pusă pe jos sau parchet.

Acum, o scurtă descriere a avantajelor și dezavantajelor celor 2:

  • Gresia este mai dură, ușor de montat (pe adeziv), nu necesită o suprafață foarte plană (vezi cămara, unde am ales să fac încărcătură cu adeziv până am scos nivelul). Este foarte ușor de curățat, o gresie bună nu se zgârie deci rezistă la trafic intens. Problema este că ține frig, iar într-o cameră de zi, unde mai stai desculț prin casă.
  • Parchetul în schimb necesită un pic mai multă dedicare. Munca din spate nu e chiar pe rupte, dar necesită în special mai mulți pași (pe care îi enumerăm azi). Nu este așa de rezistentă precum gresia, dacă îți scapă ceva pe jos, se strică parchetul. Iar suprafața trebuie să fie netedă pe cât posibil. Dar e mai călduros și mult mai aspectuos decât gresia.

Decizia a fost să punem parchet, pentru aspect în special și pentru căldură. Acum, mergem la țară iarna din joi în Paște să zicem, din două în două weekend-uri, așa că găsești frig orice ar fi. Înțeapă la picioare și covorul de frig, darămite parchetul. Dar se încălzește foarte ușor o dată ce camera se încălzește.

Materiale necesare:

  • Parchet, logic. Ce pui pe jos dacă nu? Eu am ales parchet de 12 mm. Suprafața mea nu era chiar așa de netedă unde am pus și există riscul la un parchet mai mic să pice îmbinările (clic-urile ălea). Plus că un parchet de 12 mm nu se face acordeon la umiditate așa repede.
  • Polistiren de pus sub parchet. Am fost tentat să cumpăr polistiren de 3mm la rolă. JudecândT, am luat polistiren expandat de 5 mm tip puzzle, se asamblează foarte ușor unul cu altul. Și este mult mai dur față de cel la rolă.
  • Plintă pentru perete. Și pentru asta, în funcție de ce decideți să luați, aveți plintă din MDF (de asta am luat și eu) sau plintă din Plastic (e mai practică, dar nu așa aspectuoasă).
  • Colțare și îmbinări pentru plintă, funcție de ceea ce ați ales voi.
  • Opțional: la plinta de MDF există niște prinderi speciale, pe care le-am luat separat. Vă fac viața mai ușoară.

Scule necesare:

  • Ciocan de cauciuc. Vă ajută la îmbinări dacă nu puteți asambla cu mâna parchetul și o să vă explic cum să vă folosiți de el.
  • Fierăstrău. Din toată inima vă recomand să folosiți unul pendular și să nu încercați să tăiați la mână că vă apucă Crăciunul.
  • Pânză special dedicată pentru materialele laminate, întrucât orice altă pânză rupe din el.
  • Distanțieri de 8mm. Eu mi-am confecționat din placaj de 4mm și am pus câte 2 sau unul, după caz, cum am avut nevoie la margini.

Se începe prin a așterne pe jos polistirenul. Pentru asta, eu l-am pus efectiv pe jos de la un cap si am tăiat cât mi-a trebuit la capătul celălalt. Polistirenul are un sens de montaj pe el, scrie This Side Up. Cu traduceri ușoare, partea aia vine în sus.

Sensul de montaj al parchetului este întotdeauna pe lungimea camerei. Să vă explic cu o schemă:

Întotdeauna montajul se va face pe lungimea camerei. De la perete de lasă 8 mm ca distanță, pentru dilatarea lui la căldură. Lemnul lucrează, chiar dacă e MDF. Iar placa întotdeauna debitată la un capăt poate fi folosită ca început la rândul următor, după cum se poate observa. Debitarea plăcii o faceți ținând cont de același luft de 8 mm de la capăt.

Primul rând se îmbină ușor, cap în cap. Pentru următorul rând, veți fi nevoiți să asamblați cu totul rândul și apoi să puneți canturile rând la rând. Îmbinarea se face prin clic, cu o bătaie în direcția rândului celălalt cu podul palmei pe rândul ce urmează să îl îmbinați.

Descrierea cred că e un pic ambiguă, așa că mai zic o dată dar mai pe șleau: rândul 2 se bate cu podul palmei în rândul 1, rândul 3 în celelalte ș.a.m.d. Iar dacă îmbinarea se face greu, sacrificați un rest de parchet, întors cu susul în jos îl puneți cant pe cant și băteți în rest cu un ciocan de cauciuc.

Tot așa până la cap. Sfatul meu e să mergeți în paralel polistiren cu parchet. Dacă rămân gunoaie pe polistiren, s-ar putea să auziți în timp ”Scârț – Scârț” prin casă.

Eu am fost nevoit să tai pe forma șemineului pentru a putea umple tot golul cu parchet, așadar la diverse de genul sunteți nevoiți să faceți debitări. Fiți atenți cum tăiați: am prăpădit o placă degeaba că am tăiat-o invers.

Pentru a putea marca tăieturile, pe același principiu: se pune cu partea de sfârșit a plăcii de parchet pe cantul celei din rând (adică întoarsă la 180° față de un montaj normal) și trasați. Așa vă asigurați că vă rămâne cantul ăla bun la îmbinare și îl luați în considerare. Îmbinările se ascund și nu trebuiesc luate la măsurătoare.

La sfârșit, o curățenie lună, montajul plintei e destul de ușor: cu dibluri în perete, îmbinate și cu colțare. Și efectul final e de necontestat.


Lăsați un comentariu