Nu știu de ce, dar dintotdeauna mi-a fost teamă să umblu la un pom pentru că l-aș putea strica. Fără excepție, am preferat ca orice copac, fie el pom fructifer sau nu, să îl las în pace și să nu mă apropii de el.
În schimb, am zis că fac altceva: cumpăr pomi din comerț și îi plantez așa cum i-am cumpărat. Dacă eu iau pomul de la un specialist sau de la un magazin dedicat acestui lucru, e clar că fac ce trebuie și doar aștept să intre pe rod, nu?
Cum se zice în jargon românesc: mi-am luat țeapă.
O bună parte din pomii plantați tineri mi s-au uscat, iar cei care acum încă sunt plantați au crescut haotic, de capul lor. Mult prea târziu am aflat că, de fapt, coroana unui pom se formează în tinerețe pentru toată viața lui.
Pomii au o tendință naturală, fie că sunt plantați în livadă sau cresc în sălbăticie: dorința de fotosinteză îi face să crească înalți pentru a acapara cât mai multă lumină. De altfel, puteți vedea concurența asta dacă locuiți la țară și aveți doi pomi alăturați care înfrunzesc diferit de la an la an.
Creșterea asta se face prin ceea ce noi numim lăstari lacomi. Ei nu sunt inutili atunci când pomul este în sălbăticie pentru că hrana lui este lumina, iar aceasta este luată prin frunze. Așa că pomul are nevoie, pentru supraviețuirea lui, să trimită frunzele către cer și către lumină.
Problema, ca de obicei, apare când își bagă omul coada și vrea să creeze o livadă cu pomii lui pentru o fructificare bogată. Atunci trebuie ajutat pomul să înțeleagă ce are de făcut și că poate fi susținut să producă fructe pe ramurile lacomilor. Procedeul acesta se numește palisare.
Pentru cei care sunteți familiarizați cu grădinăritul, palisarea se practică în special la tomate, făcând referire la legarea răsadurilor de un suport pentru a face planta să crească dreaptă, robustă și să poată susține roșiile.
Pe același principiu se face palisarea și la pomi, doar că pomul, pentru a susține fructele, are nevoie de ramuri înclinate. Așa că lăstarii lacomi trebuie legați la aproximativ 45° înclinație sau chiar mai mult dacă permite fără să se rupă.
În partea de jos am folosit orice cârpă am avut la îndemână (vedeți materialul sugestiv de blug din care a rezultat) pe care l-am făcut ca un evantai. L-am legat în jurul pomului și de acolo am legat cu sfoară lăstarul lacom de acest evantai.
Fac o mențiune aici de care ar fi bine să țineți cont: am fost tentat ca, atunci când am făcut evantaiul din resturi de material textil, să pun de fapt un inel de sârmă, fiind mai rezistent. Un pomișor atât de tânăr crește repede în grosime la început, iar acel metal îi poate face rău. Dacă totuși vreți să faceți cu un inel metalic, căptușiți pomul cu ceva sub inel.
Bineînțeles că toate astea se fac ordonat: alegeți o serie de lăstari lacomi, iar pe restul îi tundeți astfel încât să aveți o coroană care iese în lateral și permite luminii să ajungă pe fiecare frunză. Ramurile acestea le veți ține așa până se solidifică lemnul (sunt convins că nu am folosit terminologia corectă, dar înțelegeți ideea), iar de acolo puteți extinde pomul astfel încât să lățiți coroana sau să îl înălțați.
Am făcut asta momentan la un singur pom, să văd dacă are vreun efect. Dar am legat acel evantai în dreptul fiecărui pom, urmând să fac pentru toți pașii de mai sus. Iar la anul sper să revin la postarea asta cu un rezultat bun.
Lăsați un comentariu