Am plecat la drum cu idei de DIY care mai de care și am încercat să fac lucruri singur de când eram mic copil.
Spre exemplu la vârsta de trei ani am învățat să folosesc aparatul video al tatălui meu și am înregistrat desene animate pe o casetă. Aparent a fost cea a botezului meu și nu am înregistrat foarte bine că ai o secvență de Tom & Jerry, una de înmuiere a plodului în cazan. Una de Looney Toons, una de plecare de la biserică ș.a.m.d.
Am fost mereu pasionat să fac lucrurile cu mâna mea. Mecanică, tâmplărie, reparații în casă, construcții, frizerie, mâncare, tot îmi place să fac cu mâna mea. Evident că nu pot face totul pentru că să știi să le faci pe toate înseamnă că nu faci nimic foarte bine. Așa că mi-au rămas la nivel de hobby.
Dar cred cu tărie că atât în hobbyuri, cât și în viața de zi cu zi, organizarea și felul în care ne pregătim lucrurile primează. Exemplul de azi se bazează pe punga de organe de asamblare din poza principală.
Cei ce lucrați cu ele probabil știți de unde provin: de la o mobilă IKEA. Mai exact de la o comodă MALM, că tot e prezentă pe toate pliantele lor. Am cumpărat una deoarece pregătim temeinic o cameră ce era spațiu de depozitare să devină dormitor și am avut parte de punga asta cu piese. Ea și încă două pentru șase sertare.
Aș fi putut, din grabă, să-i dau pe repede înainte și să mă apuc de asamblat, să caut în pungă elementele de care am nevoie și să le montez. Sau maxim m-ar fi dus capul să răstorn punga-n mijlocul casei și să-mi aleg. De fiecare dată, la fiecare asamblare, ar fi trebuit să caut în acea pungă.
Este un chin chiar și pentru mine care cunosc elementele și mi-e foarte ușor să le identific din priviri, apăi pentru un om care și-a luat o comodă și se uită la ele cât de diverse sunt. Dar cu cinci minute de muncă am obținut asta:

Cinci minute mi-a luat și am rezolvat absolut orice problemă pe care aș întâmpina-o în timpul asamblării. Am pus șuruburi la șuruburi, piulițe la piulițe, ericsoane la ericsoane, diblii la diblii etc. Așa am avut un plan și o organizare în lucrare. Și asta se aplică oricărui domeniu:
- La munca de birou, unde task-urile vin peste noi năvală, dacă le-am trece într-un Excel nu ne-am întreba continuu „ce ziceam că făceam?!”
- La mecanică ne așezăm toate piesele de schimb și sculele necesare lucrării lângă mașină. Și nenorocita aia de tubulară de 10 mm care fuge de noi mâncând pământul.
- La grădinărit pregătim gropile, pregătim plantele, pregătim sculele.
- În construcții nu mai zic că totul se poate face fără timpi morți: dai o cameră cu adeziv, o dai pe a doua & a treia. Se usucă prima, treci la glet și tot așa.
Totul stă în organizarea pașilor. Deși fugim cu toții de proceduri, dacă nu le avem câtuși de cât structurate în mintea noastră, nu putem lucra structurat. E o lecție pe care eu am învățat-o cu greu, prin multe greșeli.

Lăsați un comentariu