Fii Util!

Trebuie să știi când să renunți și să fii conștient de faptul că unele lucruri nu merită reparate, chiar dacă este cea mai eficientă chestie. Iar treaba asta se aplică în domeniul mecanicii ca o mănușă.

Acum am mai crescut și am învățat că sunt anumite lucruri pe care nu le poți face sau nu merită să le faci, dar am avut o perioadă în care încăpățânarea mea a fost la cer. Pentru că deși se zice că pe o Dacia 1410 (sau 1310) învățai mecanică de nevoie, eu am făcut asta pe un Opel.

Un Opel Astra F Cabriolet, varianta Bertone

Când am avut bacalaureatul, am făcut accident în ultima zi de examen. Mă duceam la liceu și m-a sunat un coleg că pierde examenul pentru că nu mai are cu ce ajunge. Ca un erou m-am întors după el, dar mi-a ieșit o mașină din parcare și am borșit Dacia ca pe-o roșie. Asta a dus la un an de facultate fără mașină, deși eram înnebunit după condus.

În anul doi m-am hotărât să iau altă mașină. Cum am zis, atunci când te zgârcești, muncești sau plătești de două ori și fix la fel am făcut și eu pentru că am muncit să-mi fac banul de o mașină, dar suma era de 800€. Singura mașină găsită și plăcută de mine era Opelul de mai sus, undeva pe la Timișoara. Țin minte că m-am rugat de taică-meu cu cerul și cu pământul să meargă cu mine, iar el s-a conformat.

Ca doi amețiți am plecat să luăm o mașină ce ne-a impresionat prin felul ei de a arăta și cum pornea, mai ales pentru 700€. Atât de impresionați am fost încât am plecat de acolo fără certificat fiscal (atunci procedura de achiziție a mașinilor nu era așa de simplă ca acum), lucru ce a dus la prelungirea înmatriculării cu vreo patru luni. Dar am reușit să o înmatriculez.

Ambiția dusă la extrem

Mașina asta mi-a tocat bani ca la balamuc. Vorbim de o sumă ce se ridică poate și la 8000€ la valorile de acum pentru că singurul lucru neînlocuit la ea a fost podul pedalier.

Argumentul meu logic pentru care am investit suma asta a fost lipsa de fonduri mari, disponibile pe loc. Vedeți voi, orice investiție făcută era din loc în loc: un 80 de lei colea, un 150 dincolo, poate un 600 la un caz extrem. Dar permanent am investit în ea, într-o ambiție prostească și nu era weekend să nu repar ceva la ea. Uneori chiar și-n cursul săptămânii.

De când am cumpărat-o, a avut o țeavă de gard în loc de evacuare. A fost extraordinar de frumos că se auzea exact cum voiam: sport. Dar când mergi pe A1 weekend de weekend cu huruitul ăla în cap, ți se ia naibii de țeava de gard. Așa că am înlocuit toată evacuarea pe bucăți.

Tot de la achiziție am luat-o cu probleme la decapotare, în sensul că ploua în ea. Și când zic că ploua, nu mă refer că la un ciclon cum e ăsta anunțat acum picura în mașină. Dacă afară ploua, în mașină ploua. Iar eu nu m-am lăsat păgubaș nici cu asta.

Lista e lungă și interminabilă:

• Decapotarea de care am vorbit am înlocuit-o cu totul. Prelată, cadru, pompă, furtune, instalație electrică. Absolut totul.
• Motorul l-am desfăcut de patru ori și i-am înlocuit, pe rând, tacheții hidraulici, garnitura de chiulasă (x4), blocul motor, cu pistoane și restul, ghiduri, simeringuri supape și ce a mai fost de schimbat.
• Evacuarea am schimbat-o de la A la Z. Galeria de evacuare a fost înlocuită, de fapt, de două ori.
• După un accident frontal, am înlocuit toată partea față. Norocul meu e că lonjeroanele au fost întregi, dar în rest totul am înlocuit.
• Interiorul l-am schimbat cu unul din piele și cu încălzire, dar cumva am fost nevoit pentru că buretele scaunelor era atât de tocat încât dădeam cu fundul de podul pedalier.
• Vorbind de podul pedalier, am înlocuit tot spatele, pe bucăți, din cauza ruginei.
• De vopsit nu mai zic. Pe lângă o vopsire integrală, anual vopseam câte un element care mai ruginea.

Iar ce am scris sunt chestii mari, pe care mi le-am adus eu aminte acum. Măruntaiele nu le iau în calcul, dar practic mi-am luat o mașină și mi-am făcut alta pe bucăți.

Ce m-a făcut, totuși, să renunț?

Atunci când am fost nevoiți să mergem la țară, am decis inițial să facem o combinație cu tarapanaua și Opel-ul din dotare: mergem cu Opel-ul, îl lăsăm jos și luăm Suzuki-ul ăla vechi sus. Știți cât timp am făcut asta? Până la prima ploaie.

Când am fost nevoit să mut toate bagajele (pentru că noi mergem la țară cu bagajele până-n plafon) pe o ploaie ca asta de afară, mi-am zis că e cazul să îmi iau o mașină cu care să nu fiu nevoit să fac asta. Mai ales că venea iarna și era frig în mașina de jos până ajungeam în deal.

Iar Opelul a simțit parcă sfârșitul. A simțit că vreau să-l scot la pensie și a cedat într-o zi când am fost nevoit să-l iau la muncă pentru că Suzuki-ul era la înmatriculat. În ziua aia mi s-a spart un furtun de antigel, am pierdut tot antigelul și s-a calat motorul. Fierul vechi l-a mâncat.

Concluzie

De asta e bine ca atunci când vrei să investești în ceva, să renteze și să nu faci eforturi financiare mari. Pentru că dacă aduni toți banii la sfârșit, costurile sunt net superioare comparativ cu o altă mașină achiziționată.

Singura mea satisfacție pe care o am cu acel Opel e că am învățat mecanică pe el. Ambiția mea cumva m-a făcut să-mi doresc să-l repar eu și așa am învățat tot ce știu acum în materie de mecanică. Teoria s-o fi predat la facultate, dar practica o făceam în Regie.