Atunci când te oftici degeaba


Bec aprins portocaliu printre boabe verzi de strugure, noaptea

Am un obicei tare prost format, dar câteodată util: când trec pe stradă, pe drum sau prin proximitatea grădinilor, mă uit în ograda omului să văd ce are prin curte și cum sunt întreținute lucrurile.

Știu sigur că asta vine în concordanță cu dorința noastră arzătoare de a bârfi. Românii au un dar în a bârfi ceva ce n-am mai întâlnit până acum. Singurele chestii care nu îmi plac la acest obicei (pe care-l considerăm nesănătos în timp ce-l practicăm) sunt că mă trezesc inclusiv la volan cu ochii-n părți și că atunci când mi se pune pata pe ceva ce are altul, mă oftic.

Fiind o fire destul de ambițioasă în viață, dacă mă oftic, îmi fac și eu. Vezi cazul cu mașina de tuns: n-am cum să NU am și eu. Dar ce te faci când nu e sub controlul tău?

Treceam pe drum și vedeam mereu peste tot strugurii cum cresc la vecini, iar la țară nu aveam cum vedea. Am cameră de supraveghere pusă fix deasupra boltei de vie și văd doar frunze. Mai țineam minte și de bruma aia din mai și mă gândeam continuu că la mine la țară nu s-au făcut (la București și în împrejurimi nu a fost brumă așa de mare.)

Așa că weekend-ul trecut a fost primul lucru pe care l-am făcut: m-am dus în boltă să văd ce fac strugurii. N-a mai contat nici mâncarea cumpărată înainte de plecare, că s-ar putea strica în portbagaj. „Vinișorul meu” era în capul meu continuu.

Frunze verzi de viță și ciorchini de struguri sub un cer senin de vară
Cam așa arăta bolta mea de vie sâmbăta trecută.

Surprinzător, am boabele de la ciorchini mari, aproape mai mari ca în alte părți. Nu asta m-a uimit, ci cantitatea de struguri ce e pe boltă și pe via de pe șpalieri, ca dovadă a legării viei pe joardă tânără. Am zis că dacă îmi ajută Dumnezeu, din decembrie nu mai beau apă.

Bineînțeles că m-am apucat de stropit tot ce înseamnă vie contra manei, contra păianjenilor și insectelor, toate amestecate cu o soluție ce face ca tot amestecul să adere la vie. Am folosit așa:

  • Universalis, pentru mană – un plic la 10L;
  • Nissorun (mă rog, am luat un echivalent), pentru păianjeni – un plic în aceiași 10L;
  • Brea-Thru, pentru aderență.

Nu mai zic că mi-am făcut și ambient de relaxare acolo. Mă cam mănâncă țânțarii de peste tot, dar acum experimentez cu o soluție împotriva lor, despre care revin când ajung la țară. Să văd dacă e eficientă sau nu. Feedback-ul de vi-l dau trebuie să fie onest.

Lăsați un comentariu