Prima noastră oprire a fost în zona Hallstatt, în Oberösterreich sau Austria de Sus pentru că motivul principal pentru care am ales această excursie în Austria este Hallstatt.

Cu toate că foarte multe persoane mi-au spus că orășelul este unul comercial și foarte frecventat de turiști, eu aspiram să îl vizitez de foarte mult timp. Țin minte că eram în facultate, prin anul doi sau trei când am descărcat un wallpaper de pe Google unde am căutat:

City at lake wallpaper Full HD

Și mi-a apărut poza asta:

Din 2014 poza asta a stat pe toate HardDisk-urile mele sub numele pe care îl vedeți. De fiecare dată când background-ul se schimba pe poza asta mă făcea să zic:

Abia aștept să ajung și eu acolo.

Timpul a trecut și curajul mi l-am făcut să ajung în zona pe care mi-o doream cu ardoare. Nu pot descrie în cuvinte cât de frumos e acolo și cât de minunat am fost să găsesc ce am găsit acolo.

Înainte de toate, merită dacă vrei să dormi în orașul Hallstatt, doar că e destul de scump. O alternativă la care am apelat a fost să dormim în Obertraun, o localitate cu așezare la coada lacului. Obertraun este un sat de oameni care mi-au resetat toată ideologia mea despre sate: gospodari din cale-afară.

Satul ăsta nu avea fir de iarbă nepus la locul lui, iar într-o zonă care este la poalele muntelui (chiar pică munții pe ei, nu ca la noi) și primăvara s-a lăsat venită mai greu, oamenii deja începuseră să cosească. Plus de asta, aranjamentele și ornamentele în curți sunt ceva la ordinea zilei de parcă ar fi un concurs: cine are curtea mai frumoasă și se candidează zilnic cu provocări noi.

Am un obicei pe care mi l-am dezvoltat de când am început să fac poze: să mă trezesc de dimineață și să ies la mișcare cu aparatul în mână. Dacă sunt la țară, mă duc pe deal. Dacă sunt la București, ajung în parc la Văcărești. Dacă sunt în vacanță, ați ghicit, vizitez pe nepusă masă dimineața locația. Ei bine, prima dimineață în care am făcut asta am fost întâmpinat de o ceață densă ce părea că prevestește o vreme urâtă.

Cazarea noastră a fost la Landhaus Osborne, o locație de nota 10 căreia nu mă feresc să îi fac reclamă fără a fi plătit cu vreun leu. E genul de căsuță unde ar locui Hensel și Gretel dacă ar putea, dar totuși e casa din poveștile tuturor copiilor mici:

Am mers pe jos 33 de minute până la gara din Obertraun de unde am luat trenul până la stația Hallstatt de unde se iau vaporașe ce plecau din 30 în 30 de minute de aici în oraș și invers. Ajunși acolo, ceața s-a ridicat, lăsând un oraș parcă uitat de timp și integrat în modernism, la poalele muntelui, exact așa cum l-am găsit pe internet.

Nu o să discut de cele uzuale care sunt aici: curățenie, ordine, disciplină, liniște, respect. Ăstea sunt niște valori pe care ei le au îndoctrinate adânc și se vede în stilul lor de viață.

Ce poți face în Hallstatt?

Prima este să te plimbi. Vorbesc foarte serios când zic să te plimbi: pleacă de la capul satului, de la tunelul unde trec mașinile către faleză până în capătul celălalt și savurează frumusețea locurilor. Am aflat că aici a fost inventată și menținută într-o stare de conservare extraordinară prima scară din lemn din lume. Iar arhitectura de lemn se vede integrată în toate căsuțele de aici.

Există la capătul satului o limbă de pământ (o insulă) unde poți merge să stai la camping. Evident, poți alege să faci un camping simplu sau cu masă, dar nu lași gunoaie. De acolo se vede orașul la adevărata lui valoare și acolo este locul unde toată lumea merge la poze.

Suplimentar, contra unei sume de 86 euro/persoană, puteți urca cu funicularul până la situl UNESCO al unei cariere de sare. Salzwelten Haus se numește aceasta și este cea mai veche carieră de sare din zona Austriei (sau cel puțin așa am înțeles, dacă nu cumva o fi din lume).

P.S. Sarea aia roz de Himalaya nu e din Himalaya. E de aici.

Poți opta pentru o vizită în mină (inclusă în prețul de mai de sus) sau doar o urcare și o coborâre la ViewPoint-ul Hallstatt-ului cu funicularul menționat mai sus, la jumătate de preț. Dat fiind timpul scurt, am ales să nu intrăm în mina de sare acum și să revenim cu forțe proaspete altădată. Dar vederea de sus și drumul cu funicularul merită orice ban cheltuit.

Numărul de lebede și rațe prezente pe acest lac este imens, acestea fiind venite din țările calde parcă după un ceas elvețian prelucrat în Alpi. Căldura de care au avut parte a picat la țanc pentru a începe cuibăritul și împerecherea, așa că aveți parte de un show pe cinste al acestor animale.

P.S.2. Am pozat la rațe și lebede cât pentru trei ani.

Este un oraș mult prea frumos și este păcat că timpul pentru vizite a fost așa de scurt. Noi am dormit două nopți în Obertraun: una în care am fost rupți după cazare și încă una deoarece ne-am dedicat o zi întreagă vizitei orașului. Nu e suficientă o zi, e nevoie de mai mult.