Nu, că trebuie să vă povestesc chestia asta. N-aș avea liniște dacă n-aș face-o.
Încă de săptămâna trecută, după ce am avut un omor de muncă pentru a termina ceea ce mi-am propus la terasă, seara am avut parte de un spectacol al naturii ce m-a lăsat cu gura cască: două bufnițe se tot căutau și se chemau una pe alta prin grădina de răsaduri.
Nu știu dacă ați văzut Harry Potter, când a venit bufnița cu scrisoarea că a fost admis la Hogwarts și a trebuit să plece la școala magică. Ei, cam așa credeam eu săptămâna trecută că au venit după copilul meu. Am făcut câteva poze în orb, pentru că nu voiam să le deranjez, dar nu a ieșit cine știe ce. M-am bucurat de gălăgia pe care am tot avut-o, dar nu foarte mult.
Weekendul ăsta iar m-am apucat de treabă, iar spre seară am plecat să-l duc pe prietenul meu care m-a ajutat cu meseria pe acolo. Pe retur, am dat de scandal din nou, doar că de data asta erau nu mai puțin de șapte bufnițe pe toate căpițele de fân și pe stâlpii de vie. M-am așezat și eu să fac poze, moment în care am prins cadrul principal, doar că nu s-a terminat seara aici. Una dintre ele a venit atât de aproape încât credeam că o să mi se urce în cap.
Îmi și imaginez ce-or fi zis: „Ce animal o mai fi și ăsta? Stă stârcit și are chestia aia în mână…”. Doar că erau niște pui de bufniță care au ieșit la explorat și la joacă. Fiindcă erau așa curioși, am decis să filmez una dintre ele și să v-o arăt și vouă. Vedeți că filmarea este făcută noaptea, calitatea nu e cine știe ce, pentru că am încercat să nu deranjez.
M-am dus să duc niște chestii până la depozitul din fânărie și, când m-am întors, a venit asta pe un stâlp și se uita la mine:
Era la doi metri de mine. Cred că ne-am holbat unul la altul mult timp, vreo cinci minute, până s-a gândit să-și ia zborul. Și pe când mă întorceam în casă, mă gândeam
Să vezi că astea n-au venit cu scrisoarea, au venit personal să-l ia la Hogwarts pe al meu…
Lăsați un comentariu