Acum două săptămâni am fost la țară și m-am apucat de lucru la drujbă, prin a o asambla și verifica ce are. A mers un pic și a făcut la fel cum făcea și înainte, semn că n-am rezolvat-o nici de data asta.

Vă spun sincer că lucram cu ea și mă uitam la crucea Bisericii, la drujbă și-mi venea așa, să exersez aruncatul la oină cu ea, să o agăț direct de crucea Bisericii satului și să iau ultima chinezărie găsită pe piață.

Ceva m-a făcut să mă calmez, să-mi fac o cafea și să mă gândesc ce ar mai putea avea nebuna:

• bobina, cu fișă și bujie, erau toate noi. Nu avea cum să fie de acolo.
• carburatorul acum era asamblat, curățat temeinic, reglat după standard cu tahometru pentru turație și tot.
• totul părea la locul lui, deci nu prea erau șanse de a vedea ceva afară.

Doar înăuntru mi-ar mai fi rămas o variantă de a verifica. Iar atunci m-am dat învins și m-am dus la un vecin, om bun pe astfel de utilaje, lucrează la un gater ca mecanic pentru motoarele în doi timpi. Deci știe omul ce face.

Înainte de a mă duce la el, totuși am căutat să văd ce cauză ar mai putea fi, iar rezultatul era reprezentat de garnituri, în special cea dintre carter și cilindrul ei, unde se face arderea. Makita sunt renumite pentru cât de compacte sunt, dar au făcut un compromis în a pune evacuarea mult prea aproape de cilindru (nu e o chiulasă, atenție!) Astfel, garnitura se coace de la căldură în timp.

Am dezmembrat eu cât am putut la ea, am ajuns în dreptul carterului și a cilindrului, m-am uitat așa la ea și am luat-o cu mine: haida la vecinu’, că nu-i de mine!

Acolo, el a zis să separăm cilindrul de carter și să verificăm starea înăuntru. Posibilul motiv a fost real: coxase garnitura, cu toate că șuruburile nu erau slăbite. La prima inspecție, totul părea ok, așa că am lăsat vorbă: îi trimit toate garniturile, simeringurile și cu segmentul pistonului pentru a le schimba și a face reglajele el.

M-am ars o dată, acum s-o facă specialistul că văd că o tot dau de gard. Doar că domnul specialist îmi trimite o poză, cea de mai jos, în care se vede pistonul pocnit. Nu e o ruptură așa mare, dar este suficientă cât să permită o admisie de aer fals. Adunat cu garnitura problemă rezultă o funcționare necorespunzătoare.

Care e morala?

Degeaba vezi la exterior, prin evacuare și prin admisie că cilindrul e într-o stare bună. Până nu desfaci, nu îți dai seama de nimic și te necăjește de te face cu capul. Pentru că de la distanță, piston mai frumos ca ăsta nu mai văzusem decât la motoarele noi…

Oricum, asta e ultima încercare pe care o fac de reparație. Piesele ăstea de acum m-au dus 120 de lei și deja ce e peste, nu mai merită investiția. Iau o chinezărie și fac cu ea.