De când m-am mutat la București, am avut o situație un pic mai aparte cu noul apartament: bucătăria de lungă era lungă, avea 4.5m, dar nu avea destulă lățime să mă desfășor în voie, era lat de doar 2 metrii.

Vedeți voi, atunci când vă mobilați bucătăria, se ia în calcul un blat de bucătărie de minim 600 de mm ieșiți în afară de la perete. Practic, mai rămâneam cu 1.4m până la geam. Dacă mai voiai și o masă pusă acolo, ăla era spațiul, treceai așa în dungă pe lângă.

Așa că am ales cumva să fac o masă prinsă în perete, pe 2 corniere (zdravene, că nu știi ce intemperii pot apărea pe masă) și suplimentar am mai pus un picior la mijloc.

Am făcut ceva foarte repede, pe viteză, cum ar fi o vorbă de la Toplița și spre surprinderea mea, ceva foarte rezistent. A fost gândită de la bun început să stea deasupra caloriferului, motiv pentru care a avut un spațiu de 2 cm de la perete până la blat lăsat pentru convecția aerului, iar blatul față de calorifer pe înălțime stă la un 6 cm.

Ea a fost făcută dintr-o bucată de PAL cumpărată gata debitată la cote (600×1000) și de grosime de 18 mm. Ceva ce am putut să fac atunci, având cunoștințele la un nivel foarte jos (la apartament mi-am asamblat singur mobila, dar a fost cam prima oară când am făcut așa ceva).

Însă au apărut probleme după o bună perioadă de timp, probleme ce nu erau cumva „anticipate”:

• Am luat blatul de PAL brut. Asta înseamnă că el nu avea și canturi, deci a trebuit să îl căntuiesc eu. Vă dați seama că a ieșit tot un deal și-o vale. În timp, cantul ăsta s-a exfoliat, s-a ros pe margine blatul și a devenit atât inestetic, cât și nesigur (mă zgâriam în el zilnic).
• Fiind de o grosime mică și dintr-un material aglomerat, s-a deformat foarte ușor. Făcuse burtă de la mijloc înspre margini așa de mare încât am zis că la un moment dat se vor uni capetele.
• Cantul pus porst + blatul pus în bucătărie + umiditatea rezultată mai mereu în bucătărie = love. S-a umflat pe la colțuri încât era pe cale să se dezintegreze complet placa de PAL.

6 ani mai târziu, am hotărât să înlocuiesc și să aranjez după caz masa, să o aduc la justa ei valoare. Și aici intervine partea de low-cost, de buget redus, de execuție pe zgârcenie și alte detalii de genul:

Ăsta e un blat de masă prezent la Mam Bricolaj. Eu am fost pe Luică și l-am văzut cu ochii mei, ochi ce s-au bulbucat în cap ca cepele când am văzut că prețul avea pe 1 ăla din față tăiat.

Mai pe scurt, blatul era la dimensiuni de 1000x650x38, canturile nu sunt tocmai în aceeași nuanță, dar cu toate astea, am putut alege un blat gri cu canturi de nuanță gri. Totul la un preț de 60 de lei.

Eu am avut piciorul și cornierele, că am scris mai sus. Dar dacă vreți o masă făcută repede, 4 picioare, 16 șuruburi de prins pe blat și aia e!

Continuând cu logica de mai sus, am folosit vechiul blat de PAL pe post de șablon, astfel:

Făcând asta, am fost sigur că găurile de prindere sunt aceleași cu cele vechi, fără să intervin asupra cornierelor, iar piciorul sunt sigur că e la jumătate că eu l-am măsurat și trasat inițial.

Probabil veți întreba:

Și dacă mai ai nevoie de placa de PAL în continuare? Că ai găurit-o complet.

Iar eu v-aș răspunde: l-am înlocuit de stricat ce era, nu de bun. De altfel, se și vede în poze cum arăta de execrabil, așa că nu m-a deranjat să îl găuresc complet.

Cred că execuția unei astfel de mese ar dura o oră de la început până la sfârșit dacă o faceți cu 4 picioare, iar costul nu ar trebui să fie mai mare de 150 de lei cu totul. Deci, puteți face ceva frumos și eficient.