Weekendul ăsta am fost la țară cu diverse treburi și să mă destind, sincer v-o spun. Am fost după două săptămâni pline la București de mi-a ajuns până în gât. Așa că mersul la țară a fost cumva un leac. Am stat în liniște, mi-am făcut treburile, am mers și pe deal să mă plimb, un weekend relaxant la propriu.

Faptul că văd că se apropie sfârșitul anului mă face, încet încet, să am o retrospectivă asupra lui și îmi dau seama că chiar m-am bucurat anul ăsta de ce am lucrat în casă. Mă bucur acum, în ultima perioadă în special, de nenorocitul ăla de șemineu care din cea mai proastă sobă din casă a ajuns cea mai eficientă.

Un lucru mi-a rămas de făcut în curte: cum îmi place mie să zic „pe moșie” am două bolți de vie: una existentă și una nou făcută (făcută și recondiționată) de când am ajuns noi pe acolo. Aia existentă trebuie și ea refăcută, numai că avem o problemă.

Fiind lăsată să zicem de izbeliște, s-a dezvoltat foarte mult și a ajuns și prin pomi. Asta, împreună cu pomi care erau în continuă creștere a dus la un haos acolo. Aveam un corcoduș în care s-a urcat via complet, iar o colibă existentă pe acolo de pe vremuri nu a fost construită solid, dar e ținută de alți doi copaci: un dud și un alt corcoduș.

Problema cea mai mare e că ei au crescut la grămadă, în aceeași poziție, pe un metru pătrat atât de mari încât au început să se rupă și să se frângă unul peste altul. Mai adaug și via existentă, doi foști stâlpi de boltă surpați și s-a făcut acolo claie peste grămadă totul.

Așa că primul lucru pe care l-am făcut sâmbătă dimineața a fost să pun mâna pe drujbă și să mă apuc să curăț tot. Am tăiat inițial crăcile de pe buturugile mari și căzute să le pot trage de acolo și am făcut și trei roabe de lemne de foc cu ce era în curte.

Ulterior, unul din corcoduși (nu care era de rezistență pentru casă) l-am dat jos. Am încercat să refac un pic și gardul, dar mai am de lucru acolo pentru a nu îmi intra câinii să joace prin grădinița de legume (da, avem și grădiniță de legume, nimic nu e mai bun ca ceva bio).

Ce vreau să zic cu asta? Oricum ai da-o, la țară îți găsești de lucru oricât ai încerca să nu. Vrei, nu vrei, îți găsești de lucru. La sfârșitul zilei aveam adunați vreo 15.000 de pași și trei ore de activitate intensă.

(sursă foto: Freepik)