După ce am terminat zidirea și am verificat tirajul, soba putea, în sfârșit, să fie considerată gata din punct de vedere funcțional. Mai rămânea însă ceva de făcut, pentru că eu nu mă puteam opri aici.
Soba arăta exact ca ceea ce era: o construcție din cărămidă făcută de noi, cu toate imperfecțiunile pe care le are o lucrare făcută de mâna noastră. Și dacă tot am ajuns până aici, am zis că merită să-i dau și o față pe măsură.
În ochii multora, această sobă poate rămâne foarte bine așa și poate fi folosită. Și, în timp ce le dau dreptate pentru că, într-adevăr, ea poate fi folosită și cu estetica asta, eu nu sunt un fan al acestui stil.
În primul rând, să ai o astfel de sobă implică să ai mână pentru zidărie și o tehnică de zidire care nu lasă nicio urmă de adeziv sau vreo cărămidă urâtă la vedere. Calitatea cu care o faceți trebuie să se vadă de cum privitorul a văzut soba.
Apoi, soba de cărămidă strict are locul ei într-un design cu astfel de elemente, de pildă un design rustic-industrial, unde un perete este vizibil din cărămidă. Unui stil contemporan, cu tâmplărie PVC și gresie tip travertin pe jos, nu i se potrivea nici măcar cu una de teracotă, d-apăi una de cărămidă simplă.
Motiv pentru care am pus mâna și am tencuit-o. Iar pentru asta am avut nevoie de câteva chestii mărunte:
- Masă de șpaclu.
- Plasă de fibră.
- Tinci.
- Gletieră și mistrie, cu o găleată.
Observați, dacă ați citit toată seria, că materialele astea nu le-am pus la început. Și, deși au legătură cu soba, nu este o etapă obligatorie, așa cum am vorbit mai sus. Cantitățile sunt câte un sac și o plasă de 25 de metri, în funcție de dimensiunile ei.
Tehnica de zidire cred că o cunoaștem din etapele anterioare, dar enumăr pașii pe scurt:
- Aplicăm masă de șpaclu suficientă pentru a îngropa plasa de fibră.
- Tăiem plasa la dimensiuni și o îngropăm în adezivul dat anterior.
- Nivelăm adezivul cu gletiera pentru o suprafață netedă.
- După ce se usucă, aplicăm tinciul în strat uniform.
- Drișcuim și lăsăm la uscat.
Nu vă dau metode de tencuială sau forme pe care să le faceți. Sunteți liberi să faceți tot ceea ce vă doriți și cum vă doriți. Spre exemplu, eu am lăsat două cărămizi un pic ieșite, cărămizi ale căror fețe au rămas vizibile și vor fi date cu lac de piatră, pentru estetică.
Mi s-a părut mie că dă bine soba dacă are niște coarne sus, lângă polița pe care voi pune o decorațiune.
Ce observație vreau să fac este că, atunci când aplicați masa de șpaclu, să vă mișcați destul de repede sau să faceți soba pe porțiuni pentru că se usucă foarte repede. Cărămida, fiind coaptă în cuptor, este foarte uscată și atrage umiditatea din adeziv foarte repede.
O altă observație de care trebuie să țineți cont este că trebuie să curățați tot materialul care este pe exterior în exces. Nu dați cu masă de șpaclu direct peste argila veche, pentru că nu va prinde. Faceți curățenie la locul de muncă.
O ultimă etapă, înainte de folosirea sobei, a mai rămas: efectuarea coșului de fum. Este, de departe, unul dintre cele mai importante elemente ale sobei, dar avantajul este că la mine este pe drept.
Dar despre asta vorbim data viitoare, fiind și ultimul articol despre construcția sobei din serie.
Acest articol face parte din seria în care construim, pas cu pas, o sobă tip șemineu. Dacă ați ajuns direct aici, vă recomand să începeți cu primul episod, Soba care trebuia să fie un șemineu. Veți înțelege mult mai ușor de ce am luat fiecare decizie pe parcursul construcției și cum am ajuns la rezultatul final.
Lăsați un comentariu