Noua achiziție: Land Rover Freelander 2

Încă sunt foarte mândru de mașina mea pe care am avut-o timp de 5 ani, de Suzuki. O mașină fără pretenții, care nu te lasă-n drum. Am mai avut eu niște mici hibe cu piesele de schimb, dar una peste alta, e de la mama lui.

Problema era că eu căutam de zori o mașină cu „mai multe camere”, cu încă 2 uși. Ce-i drept, ușa de la portbagajul Suzuki-ului zici că e ușa de la hambar, dar nu puteai locui acolo, înăuntru nu era hambar.

Așa am pornit în căutarea pe internet a celei mai potrivite mașini pentru mine. Mă rog, cea mai potrivită deoarece e vorba de gusturi și preferințe, dar am ținut cont și de fiabilitatea ei ca mașină.

Și aici o să îmi zică toată lumea că Land Rover e cunoscut pe piața mondială pentru cât de fiabile NU sunt mașinile lor. Cumva așa e, am stat să citesc pe internet de mi s-a aplecat despre ele.

Inițial plecasem pe varianta tot de Suzuki Grand Vitara, model un pic mai nou ca an (adică avea un facelift), motor de 1.9D. Știind experiența mea cu acest Suzuki, am înclinat să iau același tip de mașină. Eram confortabil cu el, știam ce-i poate pielea, pe alocuri unde era de umblat și așa mai departe. Doar că mi-am adus aminte și de ce nu mi-am luat de la bun început cu motor de 1.9D: situația DPF-ului și a injectoarelor nu e cea mai roz d.p.d.v. fiabilitate.

Și am văzut un Freelander 2 pe stradă. Și încă unul. Și încă unul. M-am prins uitându-mă după ele așa încântat, de m-a făcut să zic „ia stai mă să caut să văd ce e cu ele și cât costă?”

Am constatat că toată lumea vorbea numai de bine FreeLander 2 datorită fiabilității mașinii, dar după 2011. Până în 2011, motoarele erau mâncătoare de ulei grupa mare, cutiile automate erau de la o firmă ce nu le făcea bine. Însă după 2011 s-a schimbat șmecheria, au trecut pe motor de 2.2 de Ford (motoarele ălea de dubă, de nu te lasă în drum nici dacă le rogi frumos), cutiile automate erau făcute de japonezii de la Aisin Seiki, o bijuterie, la fel și Haldex-ul.

Și am început căutarea. Cred că timp de 5 luni am căutat continuu să văd când mi se ivește „deal-ul” corect. Pentru că este despre răbdare, nu te arunci la prima mașină văzută. Și am găsit-o pe ea, undeva în București (nu m-am mai dus la naiba cu cărți să iau mașina), la un preț foarte decent (10.000 de Eur), din 2014, cu motor de 2.2 cum am zis, cu echipare HSE (High Standard Equipment).

Băi, laud eu Suzuki-ul pentru ce știe să facă, dar m-am suit din căruță în OZN. Cutia automată e una, că am ales-o special așa să fie (vorba fie între noi, nu prea ai alternativă), dar avea nu știu câte poziții la scaune memorate și reglaje pe vreo 5 unghiuri, ștergătoarele automate, farurile automate, cruise control, navigatie cu bluetooth originală.

Ce m-a dat pe spate să vă zic sincer e sistemul multimedia cu totul. Lasă navigația, dar cred că am mai zis pe aici că sunt nebun după muzică orice ar fi: 11 boxe din care una era subwoofer, toate de la Meridian (producătorul de sisteme audio, nu dealer-ul de Dacia).

Ce să mai, văzut, plăcut, era un proprietar și nu un samsar de mașini, am apucat să stau de vorbă cu el, 2 săptămâni mai târziu, am mașina în fața blocului. Iar până acum nu am ce-i reproșa, i-am pus 10.000 de km la bord. Ăsta a fost și unul din motivele pentru care nu am scris nimic despre ea, să mă conving că ce zic e după un timp.

Dacă aș fi ales alt tip de Land Rover? Nu cred, am avut de-a face cu un Land Rover Discovery care din fabrică mânca antigel. Și era din 2021. Aș mai fi înțeles ulei că acum uleiurile sunt mai fluide ca apa, dar antigelul parcă n-are ce căuta pierdut. FreeLander 2 s-a dovedit până acum o mașină bună, care a fost testată și pe noroi să văd dacă ajung sus la țară. Nu zice nici pâs.


Lăsați un comentariu