Eu în fiecare an încerc să îmbunătățesc rețeta. În primii 2, hai 3 ani, am încercat să fac rețeta băbește, după spusele omaenilor din sat. Mai ales că de cele mai multe ori vinul scos de către cei bătrâni era un vin desăvârșit.

Între timp, am mai crescut și am început să caut pe calea inginerească, să înțeleg știința din spate, cum ar fi: de ce se adaugă zahăr, de ce se lasă la fermentat la o anumită temperatură etc.

Spre exemplu, știu o tehnică lăsată de la bunicile soției mele: testarea mustului cu oul fiert. Dacă oul plutește, atunci mustul are destul zahăr și drojdia are ce mânca. Dacă nu, mai trebuie adăugat zahăr.

Iar soluția asta nu e cea mai exactă, oricum ar fi. Adică dacă te chinui, scoți ceva, dar nu e cea mai exactă. Nu mai zic că depinde și cât de fiert e oul, dacă e poșat sau fiert calumea. Ori de așa ceva parcă n-aș sta.

Reluăm formulele pentru a înțelege de ce e așa de important zahărul atunci când vine vorba de must și vin:

La un litru de vin, 17g de zahăr dau 1° de alcoolemie.

Dacă avem 9°, atunci acolo sunt 153g de zahăr pe L de must.

Dacă vrem 12°, trebuie să ajungem la 204g de zahăr pe L de must.

Și aici ne-am împotmolit. Nu putem citi pe ou să vedem ce cantități avem (cel puțin eu, mai am câteva puteri paranormale, dar ălea sunt minore: știu când am nevoie la toaletă și așa), dar există un dispozitiv, device, spuneți-i cum vreți care face cam ce face oul fiert la un nivel mai înalt.

Și mie personal mi-a luat ceva până ce am găsit mustimetrul ăsta. Sincer să fiu, acum, în perioada august – octombrie apare la toate magazinele de bricolaj, alături de bentonită, dioxid de sulf și alte tratamente ce vor mai fi necesare pentru must / vin.

Am fost chiar și sceptic cu privire la el din pricina zahărului adăugat în vin, prin procesul de șaptalizare. Vedeți voi, pentru vinuri ecologice obținute în Uniunea Europeană, șaptalizarea este un proces nu tocmai recomandat. Cu toate astea, zahărul adăugat nu face decât să dea drojdiei de mâncare, nu va rămâne în vin.

Apropo, după 1 an de zile și câteva baterii de vin la bord, pot spune că dacă te ia de cap de la vinul „îmbogățit” cu zahăr, nu te doare scăfârlia a doua zi. Testat.

Revenind: am fost sceptic dar am zis totuși să încerc anul trecut cu el să fac totul ca la carte. Și ce bine a fost, am scos un vin nemaipomenit. Bineînțeles, cum am zis la început, rețetele se îmbunătățesc mereu. De asta există oamenii bătrâni, cu experiență în viață: au adus un plus mereu rețetelor lor.

Cum se folosește?

E destul de simplu: se ia un pahar cilindric, înalt, plin până în vârf cu must. În el se introduce mirificul mustimetru pentru măsurarea zahărului și acesta arată direct, pe una din cele 3 scale ale lui, câte grade va avea vinul după fermentație. Arată și zahărul, exprimat în g/L de must, și mai are o scală dar n-am folosit-o niciodată, deci nici importanță nu i-am dat.

Câteva mențiuni demne:

• Paharul în care se pune must trebuie să fie suficient de înalt încât să permită mustimetrului plutirea liberă în acesta.
• Paharul va fi transparent.
• Temperatura de măsurare se recomandă a fi ~15°C, deoarece acolo s-a făcut etalonarea. Există tabele de corecție dacă temperaturile sunt diferite, dar de preferat ar fi ca verificarea să se facă la această temperatură.

Luați-l de pe acum să îl aveți în gospodărie. Săptămâna viitoare e August și deja încep să mă gândesc cum îmi va ieși vinul anul acesta, că am de gând să încerc niște schepsisuri. A, și e și la ofertă prin unele locuri.

P.S. Bine că am scris articolul ăsta, că mi-am adus aminte și de desciorchinătorul ăla de mi-a dat de cap anul trecut. Am tot omis să-l repar ca la carte dar e exact ca la licența de la facultate: ultima noapte e și cea mai grea.