Hai că azi vă dau ușor, ca de iarnă, că tot e frig afară. Vă explic cum și ce trebuie să aveți în vedere pentru montajul senzorilor de parcare pe mașina voastră ce nu are așa ceva din fabrică.

Am fost într-o situație de genul acum ceva ani și acum ceva mai mulți ani, inițial cu Opel-ul pe care l-am avut și tot parcam cu bara în diverse lucruri, mai apoi cu Suzuki-ul căruia i-am montat două lucruri de cum am cumpărat-o:

• Instalația de GPL.
• Senzori de parcare.

Hai că instalația de GPL nu am montat-o eu acasă, nu prea aveam cum, nici fizic dar nici din punct de vedere legal, am mers la un service ce m-a ajutat cu asta. Totul omologat, totul ca la carte. Dar senzorii de parcare i-am montat în fața blocului, într-o oră.

Este un pic de lucru la ei, pentru că va trebui să îi montezi tu de la zero, dar nu e un lucru dificil. Kiturile în general vin complet echipate și poți alege să cumperi de la EMAG, cu toate posibilitățile de retur, sau de pe AliExpress, cu posibilitatea de achiziție a ceva mai bun sau (nu și) mai ieftin.

O paranteză: deși prețurile sunt comparabile, achiziția vine tot din China. Există o posibilitate ca cei ce au produsul pe EMAG însă să le aibă pe stoc și să livreze. Mulți vânzători de la Dragonul Roșu și-au făcut magazine on-line prin intermediul EMAG, dar tot chinezării vin. Am închis paranteza.

Ce se găsește în chit?

• Patru senzori de parcare. Sau șase, dacă sistemul prevede și detectare din față, nu doar din spate.
• Modulul de procesare.
• Cablu de alimentare (marcat cu roșu și negru).
• Display de afișaj, cât să înțelegem și noi ce avem de făcut.
• Patch-uri autoadezive pentru a fixa atât display-ul, cât și modulul.
• Burghiu pentru senzori.

Prima chestie pe care o aveți de făcut este să găuriți bara pentru senzori. Se vede cum: plecând din centru, trasăm un punct de 20 de centimetri stânga / dreapta, apoi alți 30-40 de centimetri față de punctele mai sus menționate. Distanța asta e variabilă datorită lățimii mașinii, pentru că nu vreți să montați senzorii pe curbura bării. Ei, prin forma lor, pot prelua informații la 180°.

Înălțimea de trasare a punctelor menționate este de minim jumătate de metru de la sol. Vă sfătuiesc să îi puneți la dimensiunea maximă dacă aveți posibilitatea (adică 60 de centimetri) pentru a lua în calcul o eventuală încărcare viitoare a mașinii la capacitate, situație în care se va lăsa de spate.

Pentru a folosi burghiul din dotare, aveți nevoie de o autofiletantă. După fiecare execuție a găurii, va trebui să scoateți plasticul îndepărtat din bară ce a rămas blocat în burghiu. Nu mă întrebați de unde știu, dar vă spun că rămâne acolo orice ar fi. Iar pe la a treia gaură nu mai aveți spațiu de „stocare” pentru materialul îndepărtat.

Următoarea misiune este de a pune senzorii pe poziție, dar nu înainte de a le duce firele către unul din stopuri (cel care are lumină de marșarier). Vânătoarea de fire se face cu o sârmă îndoită în formă de cârlig, băgată pe la stop și apoi dusă pe fiecare gaură pentru a trage fiecare fir în parte.

Senzorul de parcare are o curbură pe margine, pentru a limita detectarea de pericole în partea superioară a mașinii. Acea curbură vine montată în sus în bară, cu linia de delimitare a senzorului cât mai perpendiculară pe bară (voi reveni cu poză aici să explic mai bine).

Modulul are toate mufele plug & play, cu informații în dreptul fiecăreia pentru ce e concepută (display, alimentare, senzor 1,2,3,4). De la stânga la dreapta înseamnă de la 1 la 4. Nu puneți invers că nu veți primi informații valide pe display.

Am ales ca modulul să îl lipesc în spatele stopului, fiind cea mai scurtă și sigură cale. Cât despre firele care sunt foarte lungi, cel mai ușor este să faceți mănunchi firele și să le prindeți cu un șoricel. Dar varianta cea mai bună este scurtarea lor, lipirea firelor la loc cu cositor și letcon și izolarea lor cu tub termocontractibil.

Display-ul vi-l puneți unde vă e ușor să vă uitați la el. Eu îl am pe oglinda retrovizoare interioară, iar firul l-am dirijat pe sub capitonajul din tavan, pe sub plasticul din laterala șoferului, pe sub chedere până la stop și apoi l-am trecut prin cauciucul ce izolează firele stopului. Aici e muncă mai multă, sau cel puțin pentru mine a fost pentru că nu am vrut ca firul să fie vizibil sub nici o formă.

Ultima chestie ce vă rămâne de făcut este să alimentați modulul de la firele becului de marșarier. De ce? Pentru că vreți ca acest modul de parcare să meargă doar atunci când cuplați marșarierul, nu permanent. Nu vreți să auziți BEEP prelungit când se pune unul în spatele vostru la semafor, în București. Iar mențiunea asta am făcut-o pentru că am văzut personal alimentat permanent. Dezizolați fiecare fir, roșu la roșu și negru la ce rămâne, apoi dați cu bandă izolatoare.

Probabil că a fost nevoie să demontați stopul, diverse plastice și altele, în funcție de mașină. După ce le montați la loc, verificați dacă totul funcționează cum trebuie și cam atât. Acum mașina voastră are senzori de parcare.