Am apucat să testez o bună perioadă măsuța aia pe care mi-am făcut-o și pot spune că am dat lovitura cu ea, funcționează de minune. Mă rog funcționează, mare lucru ce poate funcționa la o masă: pui ceva pe ea. Dar e exact cum mi-am dorit-o, se mulează perfect nevoilor, din greșeală am făcut dimensiunea suportului de mousepad pe dimensiunea mousepad-ului existent. Deci eram mulțumit.

Mai rămăsese o sarcină de făcut pe care urma să o fac la țară: lăcuitul. Doar că până ce ajungeam eu la țară mai dura, așa că m-am folosit de ea în stadiul în care era. În fond și la urma urmei, nu mă deranja că nu era lăcuită. Ceea ce m-a deranjat în schimb a fost să văd că laptopul meu se ridicase la un constant 95°C în folosire.

Ori eu i-am făcut mentenanța și era totul curat lacrimă în el. Ceva nu se pupa și mi-am dat seama ce repede: nu avea pe unde respira, răcirea nu se făcea cum trebuie, iar eu simțeam că există o soluție. Plus că eu folosesc preponderent laptopul la editat de poze unde, surprinzător, se folosesc mai multe resurse ca în cazul gaming-ului.

Mno, zis și făcut, hai să ne apucăm de treabă. Principalul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi trasez niște puncte de unde începe cooler-ul de răcire și unde se termină aerisirea pe unde trage. Asta am măsurat imediat pe laptop cu o ruletă și am constatat că ar trebui un spațiu util de răcire de ~120×120 mm în ambele părți (am coolere pe ambele părți), la o distanță de 85 de mm din partea de sus.

Rămâne o singură întrebare valabilă pentru acest procedeu, una care mi-a dat de gândit de am rămas cu liniile trasate pe blatul laptopului trei săptămâni:

Cum facem fantele?

Iar aici avem o serie de posibilități care mai de care:

• Putem da gaură lângă gaură și să lăsăm locașul cu găuri în loc de fante.
• Putem pleca cu o gaură la un capăt și să continuăm apoi cu freza de Ø6 mm prezentă în general în trusă.
• În loc de freză să folosim un fierăstrău pendular cu o pânză foarte subțire.

Nu cred că reușiți să vă dați seama, dar aici am dat-o chics prin a încerca toate metodele de mai sus, inițial mergând pe varianta doi: cea cu freza.

Așa că am trasat temeinic tot ce înseamnă găuri de început, linie pentru a urmări ghidajul pe unde frezez și am pregăurit cu un burghiu de 6 mm la fiecare gaură, eficient.

Piedicile pe care nu le-am luat în calcul au fost esența lemnului, pentru că am lucrat cu fag, iar fagul este de o duritate mult mai ridicată față de brad și grosimea frezei care fiind așa subțire, nu are o rezistență mecanică foarte mare în prelucrarea șanțurilor.

Momentan am o singură poză cu piesa prelucrată parțial. Nu mă întrebați de ce, dar revin și cu suprafața rezultată final.

Se vede inclusiv din poză faptul că am plecat inițial cu freza, iar la un moment dat s-a rupt pur si simplu în lemn. Ce să mai, m-am trezit cu treaba neterminată și cu găurile ălea date doar la un capăt. M-am enervat, pe urmă m-am calmat și am zis că o să îmi mai cumpăr o freză să fac.

Am stat și am făcut eu un calcul: păi dacă mie mi s-a rupt freza la patru șanțuri, iar eu am 18, trebuie să cumpăr încă patru freze. Aia însemna o investiție de 150 de lei. Nu mulțumesc, nu rentează. Așa că am recurs la a da gaură una lângă alta și să-l las așa.

Am dat găurile și… arăta ca naiba. Serios, nu îmi venea să-l mai folosesc doar pentru că arăta hidos. Am zis să o duc la un bun sfârșit totuși pentru a nu lăsa suportul nefolosit, mai ales că voiam și să-i dau lac. Se vede în colț stânga jos că am încercat să fac o decupare cu daltă ascuțită bine și cu ciocănelul. Nu a fost ce trebuie, mai bine nu mă încumetam.

Am venit cu el la București și l-am folosit așa, doar că de câte ori vedeam blatul ăla care arăta ca naiba, nu îmi venea să mai fac nimic. Așa că mi-a stat pe creier vreo trei zile până când mi-a venit ideea: mă duc să iau niște pânze de fierăstrău pendular cu care să tai șanțurile. Ori că fac cu freza, ori că fac cu fierăstrăul, tot aia mi-e.

Rezultatul a fost unul peste așteptări și asta-mi place la lemn: poți să o dai chics original cu el, dar te iartă, te lasă să-l repari cum vrei tu. Din niște rebuturi pe care nimeni nu le-ar lua în calcul poți face niște chestii care se ridică peste așteptări. Și țineți cont că era să arunc o piesă ce a fost bună, deci sunt super mulțumit de ce a ieșit.