Fii Util!

Am apucat să testez o bună perioadă măsuța aia pe care mi-am făcut-o și pot spune că am dat lovitura cu ea, funcționează de minune. Mă rog funcționează, mare lucru ce poate funcționa la o masă: pui ceva pe ea. Dar e exact cum mi-am dorit-o, se mulează perfect nevoilor, din greșeală am făcut dimensiunea suportului de mousepad pe dimensiunea mousepad-ului existent. Deci eram mulțumit.

Mai rămăsese o sarcină de făcut pe care urma să o fac la țară: lăcuitul. Doar că până ce ajungeam eu la țară mai dura, așa că m-am folosit de ea în stadiul în care era. În fond și la urma urmei, nu mă deranja că nu era lăcuită. Ceea ce m-a deranjat în schimb a fost să văd că laptopul meu se ridicase la un constant 95°C în folosire.

Ori eu i-am făcut mentenanța și era totul curat lacrimă în el. Ceva nu se pupa și mi-am dat seama ce repede: nu avea pe unde respira, răcirea nu se făcea cum trebuie, iar eu simțeam că există o soluție. Plus că eu folosesc preponderent laptopul la editat de poze unde, surprinzător, se folosesc mai multe resurse ca în cazul gaming-ului.

Mno, zis și făcut, hai să ne apucăm de treabă. Principalul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi trasez niște puncte de unde începe cooler-ul de răcire și unde se termină aerisirea pe unde trage. Asta am măsurat imediat pe laptop cu o ruletă și am constatat că ar trebui un spațiu util de răcire de ~120×120 mm în ambele părți (am coolere pe ambele părți), la o distanță de 85 de mm din partea de sus.

Rămâne o singură întrebare valabilă pentru acest procedeu, una care mi-a dat de gândit de am rămas cu liniile trasate pe blatul laptopului trei săptămâni:

Cum facem fantele?

Iar aici avem o serie de posibilități care mai de care:

• Putem da gaură lângă gaură și să lăsăm locașul cu găuri în loc de fante.
• Putem pleca cu o gaură la un capăt și să continuăm apoi cu freza de Ø6 mm prezentă în general în trusă.
• În loc de freză să folosim un fierăstrău pendular cu o pânză foarte subțire.

Nu cred că reușiți să vă dați seama, dar aici am dat-o chics prin a încerca toate metodele de mai sus, inițial mergând pe varianta doi: cea cu freza.

Așa că am trasat temeinic tot ce înseamnă găuri de început, linie pentru a urmări ghidajul pe unde frezez și am pregăurit cu un burghiu de 6 mm la fiecare gaură, eficient.

Piedicile pe care nu le-am luat în calcul au fost esența lemnului, pentru că am lucrat cu fag, iar fagul este de o duritate mult mai ridicată față de brad și grosimea frezei care fiind așa subțire, nu are o rezistență mecanică foarte mare în prelucrarea șanțurilor.

Se vede inclusiv din poză faptul că am plecat inițial cu freza, iar la un moment dat s-a rupt pur si simplu în lemn. Ce să mai, m-am trezit cu treaba neterminată și cu găurile ălea date doar la un capăt. M-am enervat, pe urmă m-am calmat și am zis că o să îmi mai cumpăr o freză să fac.

Am stat și am făcut eu un calcul: păi dacă mie mi s-a rupt freza la patru șanțuri, iar eu am 18, trebuie să cumpăr încă patru freze. Aia însemna o investiție de 150 de lei. Nu mulțumesc, nu rentează. Așa că am recurs la a da gaură una lângă alta și să-l las așa.

Am dat găurile și… arăta ca naiba. Serios, nu îmi venea să-l mai folosesc doar pentru că arăta hidos. Am zis să o duc la un bun sfârșit totuși pentru a nu lăsa suportul nefolosit, mai ales că voiam și să-i dau lac. Se vede în colț stânga jos că am încercat să fac o decupare cu daltă ascuțită bine și cu ciocănelul. Nu a fost ce trebuie, mai bine nu mă încumetam.

Am venit cu el la București și l-am folosit așa, doar că de câte ori vedeam blatul ăla care arăta ca naiba, nu îmi venea să mai fac nimic. Așa că mi-a stat pe creier vreo trei zile până când mi-a venit ideea: mă duc să iau niște pânze de fierăstrău pendular cu care să tai șanțurile. Ori că fac cu freza, ori că fac cu fierăstrăul, tot aia mi-e.

Rezultatul a fost unul peste așteptări și asta-mi place la lemn: poți să o dai chics original cu el, dar te iartă, te lasă să-l repari cum vrei tu. Din niște rebuturi pe care nimeni nu le-ar lua în calcul poți face niște chestii care se ridică peste așteptări. Și țineți cont că era să arunc o piesă ce a fost bună, deci sunt super mulțumit de ce a ieșit.