Bolta asta de care discut am ales să o fac din metal, așa cum am zis și ieri, pentru a fi cât mai trainică. În plus de asta, am ales această soluție pentru că vreau să mut intrarea în curte a mașinii pe sub boltă în timp și va fi nevoie să am acces cu mașina pe acolo.

Dacă aș fi ales să fac asta din lemn, nu cred că aș fi putut face bolta de așa natură încât să se țină singură în consolă, dată fiind mărimea ei. Și nici nu ar fi ieșit așa de bine.

Prima etapă a fost execuția stâlpilor de susținere a viei, stâlpi ce sunt structura principală de rezistență a acestei bolți și pe care se va lăsa toată greutatea strugurilor. Și când zic toată greutatea, o zic în principal datorită experienței pe care am avut-o în toamnă, în care am scos trei sau patru roabe pline de struguri doar din bolta asta.

Zic inițial pentru că am modificat apoi proiectul, pe principiul:

Socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg.

2500 de mm (adică 2.5 metri) era mult prea mult pentru un stâlp, și asta am constatat-o ulterior, punându-l în pământ și măsurând pe înălțime. Era enorm, fără panta aia la 120° dată, așa că am mai scurtat 500 de mm din el.

Scurtarea asta mi-a mai dat o idee: partea superioară nu am mai făcut-o din țeavă de G1/2”, ci am mers pe aceeași țeavă de jos în sus. Am făcut o tăietură în țeavă cât să o pot îndoi și asta m-a ajutat foarte mult la poziționare și la rigidizare pentru că nu am renunțat la structura țevii complet.

Ulterior m-am apucat de sudură și au rezultat stâlpii de mai jos.

Am avut nevoie de nouă astfel de stâlpi: cinci pe partea cu casa și patru pe partea opusă. Nu am folosit număr par deoarece voi mai face unul în viitor, când voi modifica poarta, ce va deservi și ca stâlp de susținere pentru acea poartă.

Totul a mers ca pe roate la sudură, fiind și prima mea sudură mai de amploare pe care am făcut-o, ulterior survenind măsuța de cafea de acasă și cu biblioteca aia nouă pe care am făcut-o.