Masa pe care am decis în 2019 să o fac cu unchiul meu a fost unul din primele mele proiecte de tâmplărie. Tâmplărie pură, pentru că mai înainte făcusem terasa, să am unde pune tot mobilierul ăsta, doar că aia a fost o combinație între lemn, fier, beton ș.a.m.d.

Dar să stai la masă, aveai nevoie de o susținătoare, ceva unde să stai în fund să mănânci. Adică niște scaune. Am calculat eu spațiul disponibil pentru o masă așa de mare (era gândită pentru 8 persoane totuși) cu scaune și mi-am dat seama că nu îmi mai rămâne spațiu nici măcar să mă învârt după o felie de pâine pe acolo.

Atunci mi-a venit ideea:

Ce ar fi dacă aș încerca eu să fac un colțar?

Un colțar prins în perete, ușor de executat și ergonomic. M-am uitat să îl fac din resturi pentru că înainte de terasă, aveam un acoperiș peste centrală ce a trebuit să dispară. Nu și lemnul, lemnul a fost uscat, a fost pus unul lângă altul (pentru că sub acoperiș au fost scânduri una lângă alta) pentru viitoarele proiecte.

Prima chestie pe care am avut-o în vedere la acest colțar a fost să pot intra ușor pe lângă el, iar pentru asta aveam nevoie ca piciorul din față să aibă un altfel de design, să nu fie exact ca o canapea. Așa că am ajuns la asta:

Faptul că a fost prins în perete și cu piciorul pe forma asta mă ajută mereu să intru ușor la masă pe acolo fără să mă lovesc.

Am făcut 6 astfel de picioare, iar pe spatele lor am pus scândură între ele pentru a le putea fixa pe perete. Observați forma de colțar. Acolo s-a rezolvat cu niște scânduri cu capetele tăiate la 45° și prinse pe fața lemnului. De altfel, toate lemnele au fost prinse pe fața picioarelor rezultate.

Dimensiunile piciorului se văd mai sus, alea sunt cote utile, la care se adaugă lemnul, iar ca lungime a fost adaptat mesei. Nu iese din tiparul ei și poți sta la masă ușor. A fost gândit să găzduiască 4 persoane la masă doar colțarul, dar a ținut cu ușurință vreo 7. Și nu, nu stivuiți unul peste altul, ci unul lângă altul. Dacă ne-am adunat mulți, unde să îi băgăm?

Apropo, am zis că am făcut un colțar ergonomic? Spătarul este înclinat la 5° pe spate pentru a putea sta bine pe el.

Peste scândurile inferioare a fost pus buretele din poza, iar peste burete am ales niște pături de la PEPCO ce le-am prins cu un capsator electric pe scândură. Am asigurat buretele, l-am ținut presat și am și întins acele pături. Iar păturile au fost alese pentru că erau mai bune la momentul pentru ce ne trebuie nouă.

Aproape cinci ani mai târziu pot spune cu mâna pe inimă că rezistă eroic.