Așteptam concediul ăsta ca pe un cireș copt. A mai dat și o brumă în perioada asta, cât să ne meargă bine. E binemeritat un concediu la vremea lui.
Ca idee, am ajuns la țară și m-am pus direct pe treabă. Toate uneltele pe care le-am pus la muncă anul trecut, anul ăsta le-am aliniat, curățat și folosit fără bătăi de cap.
Mi-am aranjat grădinița din jurul casei cu mașina de tuns, iar la final am venit cu cositoarea. Am săpat grădina de legume cu motosapa, mi-am pus la punct tot ce ține de flori și, în mare, sunt pregătit pentru zilele ce vin.
Am plantat și o magnolie nouă, fix într-un loc unde, atunci când am venit la țară, era un piersic. S-a uscat complet după trei ani și, într-un final, am aflat și de ce: solul e plin de bolovani sub stratul de pământ.
M-am luptat cu o piatră de temelie vreo jumătate de oră să o scot. Am reușit până la urmă, dar spartă, că n-am avut nicio șansă s-o scot întreagă. După multe lupte cu ranga, am umplut o roabă de bolovani dintr-o singură „piatră”.
Și uite așa am aflat și motivul. În trecut, la începuturile comunismului, pe locul unde e casa acum era un han pentru trecători. Practic, m-am luptat cu fundația lui.
Una peste alta, mi-am pus lucrurile în ordine și acum caut să mă odihnesc un pic. Inclusiv de aici. Așa că o săptămână… să fiți cuminți. Hristos a înviat!
Lăsați un comentariu