Amintirile facultății mă vor bântui mereu. Mi-am mai adus aminte de una din primul meu contact cu căminul din Regie.

La bun început, când ne-am mutat în Regie, am fost 5 inși într-o cameră. Plecasem 2 din Curtea de Argeș, am mai găsit unul pe drum acolo, am mai luat un baiat din Brăila și un băiat din Republica Moldova. Așa am conviețuit unul cu altul.

Într-o seară aveam o pustietate și o liniște în cameră. Eu eram pe laptop, mă uitam (sau jucam, nu mai știu ce făceam, cert e că de la mine din pat mirosea a mentă), cel din R.M. la fel, era pe calculator (avea desktop, asta era diferența), ceilalți se uitau pe telefoane.

Era chiar o seara liniștită, puteai să îți aduni toate gândurile, nici pe hol nu se auzea nimic, în tot caminul plutea liniștea.

Pe ușa de la intrare, tot adunându-și toate gândurile, stătea un gândăcel micuț de 5 centimetrii. Cred că era cel mai mare gândăcel pe care l-am văzut în viața mea!

De unde vin eu, nu prea avem pe stoc gândaci. Am avut o singură dată o invazie d-asta de gândaci negrii, dar am scăpat repede de ei, ce să zic.

Revenind… cel mai mare, one to rull them all, cum se zice în Lord of the Rings. Al meu din R.M. era concentrat încât nu l-a văzut inițial. Dar și când l-a văzut… el de gelul lui purta niște bocanci cu o talpă de aproximativ 6 cm înălțime.

Bănuiesc că intuiți ce a urmat. A luat un bocanc d-ăla și i-a trântit una de s-a auzit în tot căminul.

!!!BOOM!!!

De lângă noi de la 3 camere au venit să vadă capodopera, ce s-a întâmplat, de unde atacau teroriștii. Din 5 cm a făcut o plăcintă de gândac de 15 cm…

Ce pot să spun e că pe mine totuși m-a frapat dexteritatea cu care a dat. O fi experiența de viață, eu știu…