Nu știu dacă filmele americane or fi de vină pentru dorința mea arzătoare de a sta pe fotoliu, dar încă de când stăteam la garsonieră visam la un fotoliu cu masaj pe care să mi-l cumpăr și să fie al meu. Ceea ce am și executat cu brio, într-o seară, de la Jysk, la ofertă.

Iar cu acel fotoliu am plecat după mine cum plecau pe vremuri băștinașii cu cortul când m-am mutat la apartament. De altfel, articolul ăsta e scris din fotoliu stând, cum și altele sunt scrise la o melodie în surdină și din fotoliul cu pricina.

Problema mea cea mai mare e că trebuia să țin laptopul de fiecare dată în brațe, un lucru ce nu îmi făcea să zicem tocmai bine pentru că mă încingea de nu mă vedeam. Scriind nu se consumă multe resurse, dar apucă nebunul să se încălzească destul încât să devină incomod. În plus de asta, cantitatea de praf / scame adunate în coolere m-ar face să îi fac mentenanța ceva mai des mereu.

Așa că am cumpărat o măsuță de laptop din Jumbo, ordinară (mă rog, nu i-aș putea spune masă de laptop pentru că o găsesc sub numele de masă pliabilă din plastic. Dar când eu am cumpărat-o am luat-o de la raionul „accesorii IT”) pentru a o folosi în scopul bine definit de mine.

De fiecare dată când o foloseam, înjuram de nu știam ce să mai fac pentru că se îndoia de fiecare dată și ziceam, cu bătaie la jurământ, că îmi voi face o masă de laptop veritabilă. Timpul a trecut și am început să stau din ce în ce mai prost cu răbdarea, așa că am fost și am cumpărat placajul acela de fag din care am făcut masa și cu restul am conceput masa ce se pune lângă fotoliu.

Principiile mesei sunt relativ simple și intuitive:

• Ergonomie. Voiam ceva ce îmi putea permite scrierea ușoară pe tastatură, deci probabil ceva cu înclinație a laptopului ar fi fost exact ce a recomandat doctorul.
• Pliabilă, cât să o pot depozita cu ușurință oriunde am nevoie (de preferat în spatele fotoliului).
• Multifuncțională. Ok, poate nu am nevoie de ea la fotoliu, sunt cobză și să mă mișc de la pat la fotoliu e o sarcină mult prea dificilă. Sau vreau să stau cu laptopul în curte, așa că trebuie să aibă picioare.
• Nu în ultimul rând, va fi customizată pe dimensiunea laptopului meu de 17.1″ și pe dimensiunile fotoliului, măsurate în prealabil.

Materiale necesare:

• Placa de lemn încleiată, de 400 x 1200. Alegerea fiecăruia este în funcție de ce dorește să facă, dar eu am preferat să merg pe fag de data asta. Plus că deja aveam masa tip Ikea cu blat de fag, nu puteam veni cu brad acum în casă.
• Câteva șuruburi torbante de M8x50 mm, patru mai exact, set cu piulițe și șaibe pentru M8.
• Magneți de mobilă cu suporți aferenți –> 2 bucăți.
• Balamale –> 3 bucăți.
• Șuruburi pentru prinderea lemnelor, magneților și a balamalelor, cu lungimi de 45 mm și 16 mm.

Toate au putut fi executate din același lemn încleiat, iar suprinderea mea cea mai mare a fost că pot tăia lemnul cu ușurință, fără a-l dezintegra când trec peste lipiturile de la încleierea plăcii. Am stat cu câteva emoții, dar am biruit tăieturile fără nici o pierdere notabilă.

Dimensiuni necesare pentru tăierea lemnului, ținând cont că grosimea tuturor e de 18 mm:

• 400×330 – 1 buc, masa laptopului;
• 150×18 – 1 buc, opritorul laptopului;
• 330×295 – 1 buc, tăblia laptopului;
• 680×40 – 2 buc, traversă de cadru;
• 300×40 – 2 buc, traversă de cadru;
• 280×20 – 4 buc, picior;
• 232×20 – 2 buc, ramforsare picior;
• 150×40 – 1 buc, opritorul înclinației laptopului;

Debitarea e destul de ușoară, am tăiat placa mare, apoi bucățile lungi, placa pentru mouse și restul de piese cu un fierăstrău circular. Apropo, să știți că mi se pare mult mai ușor de lucrat cu fagul comparativ cu bradul. Nu știu de ce, dar nu se fac așchii urâte pe marginea debitării, diferența e că nu ai avans așa rapid ca la brad a circularului.

Aici se văd exact piesele debitate, cu plăcile urmând a fi prinse pe cadru, având distanțierii de 4 mm între ele. Am făcut asta pentru a fi ușoară manevrarea tăbliei laptopului.

Iar ca bonus la toate principiile de mai sus, am făcut și un loc special de odihnă pentru unul din pisoi. Nu-l bate căldura în cap, asta e rău, dar măcar pare un pisoi fericit.