Mașina mea – Suzuki Grand Vitara

Mi-am dat seama că am tot vorbit de mașina mea pe aici și nu am zis și eu să îi fac o introducere măcar, să avem pe ce vorbi. Ca atare, la momentul de față dețin un Suzuki Grand Vitara, fabricație dec. 2009 și înmatriculată în 2010.

Înainte de a-mi cumpără mașina asta, am avut un Opel. Ei bine, când ne-am apucat de renovat casa de la țară, ajungeam doar pe jos. Nici drumul nu era foarte practicabil, dar nici noi nu ne-am bătut capul cu el. Este o cale de urcat, cred că am mai zis pe aici, de vreo 15 minute pe coastă până în curte.

Problema era că, dacă te duceai cu mâinile în buzunar, mai era cum mai era. Dar noi, renovând, ne-am dat seama că avem nevoie de lucruri acolo. Multe lucruri. Exemplele sunt de la o oală și 2 șurubelnițe la mobilă, inclusiv. Acolo nimic nu mai putea fi folosit.

La un moment dat, am reușit să urc cu Opelul sus. Cu sacrificii, a trebuit să intru să văd unde am rupt toba, dar am reușit. Moment în care am gândit că cu o mașină de teren, urcăm lejer sus. A fost momentul ăla de “A-ha!” și am luat o mașină de teren să o folosim doar cu scopul ăsta. (Atelajul agricol)

A fost cumpărat în Octombrie. Toate faine frumoase, mergeam și lăsam Opelul, luam Atelajul și haida. Deja după 2 weekend-uri, am început să strâng din dinți “ia bagaju’, mută bagaju’…” Dar capacul a fost pus la o ploaie, zdravănă, că mirosea a toamnă. Și în noiembrie ne-a prins o ploaie la schimbul de bagaje, mașina cealaltă era rece, s-a încălzit motorul fix când am ajuns în curte.

Am luat decizia unanimă în familie că ne trebuie o mașină 4×4 și înaltă să urce sus. Am căutat și-n lung și-n lat până am ajuns la concluzia că dumneaei e aleasa pe moment:

E o mașină modică din toate punctele de vedere:
  • E mică, poate fi folosită și în București. Familia fiind compusă din 2 persoane, o mașină cu 2 uși am hotărât că e suficientă la momentul acela. Tehnic, o mașină în 2 uși e mai scurtă față de o mașină cu 4 uși. Pe hopuri, pe dealuri, riscul să rămâi suspendat e mult mai mic.
  • Motorul este de 1.6 VVT-i. Ce înseamnă asta? Are un motor accesibil din toate punctele de vedere, este cu valvetronic ce controlează camele pentru o eficiență sporită a motorului. Și ajută și la impozit & asigurare în România.
  • E comfortabilă. Interiorul este simplu, dar comfortabil. Ai acces la tot ce înseamnă butoane fără prea multă bătaie de cap. Eu am luat-o și cu încălzire în scaune, și cu climă automată, deci muncește mult de capul ei.
Ca dezavantaje la ea, menționez următoarele:
  • Portbagaj mic. Extrem de mic. Bașca, pentru că am pus GPL pe ea, nu mai am aproape deloc spațiu de depozitare în portbagaj. Norocul meu câteodată e că scaunele se pot lăsa, ca atare, măresc spațiul de depozitare, dar renunț la ce înseamnă spațiu pentru persoane.
  • Piesele de schimb uzuale se găsesc la magazinele de piese auto, însă dacă ai nevoie de alte piese, numai de import. Multe piese aftermarket ce nu țin de piese de schimb uzuale le-am găsit pe AliExpress.
  • 4×4 este cuplat permanent. Asta înseamnă poate un consum ridicat și uzuri ridicate. Eu totuși asta aș considera-o și un avantaj pentru manevrabilitatea ei. Se simte, inclusiv în curbe, că ai 4×4.
  • Fiind o mașină cu 4×4, costurile de întreținere sunt mai mari, pentru că trebuie să umbli și la grupurile reducătoare la uleiurile lor, ai cardan ce se întreține și el, cutie de transfer etc.

Este o mașină destul de frumoasă, mai ales ușor de condus. Eu unul mă simt extraordinar la volanul ei, pot spune că am condus 500km fără să opresc o dată. Voi fi nevoit la un moment dat să o înlocuiesc, datorită spațiului mic pe care îl pune la dispoziție. Cert e că tot 4×4 trebuie să fie următoarea mașină.


Lăsați un comentariu