La finalizarea tuturor renovărilor de la țară, m-am lovit de o problemă.

Totul era absolut frumos în toată casa, bucurie mare. Un singur lucru mă făcea să ies din casă, să fug până în deal, să mă uit frumos la cer și să țip: contorul și tabloul electric.

De ce?

Se vedea ca o nucă în perete! Nu își avea niciun rost acolo pus, oricum aș fi dat-o eu. Am încercat să o coafez, să o îmbrac cu vorbe frumoase, inclusiv soția voiam să o conving că el arată totuși bine, “Uite că tabloul e nou, are totul nou pe el, se vede frumos.”

Bine că n-am luat vreuna după ceafă, că sincer și eu mi-aș fi dat-o… Hai că, așa-i, parcă tabloul era dintr-un film mai frumos, tencuit, gletuit pe lângă el ș.a.m.d. Dar contorul chiar arăta de zici că era din vremuri demult apuse și nu alta…

Așa că am convenit, împreună cu soția, să îi facem o mascare, să nu se mai vadă așa urât.

Materiale necesare:

• O bucată de placaj 1200x600x10.
• 4 balamale mici, să fie cu o lățime cât grosimea placajului pe fiecare ureche.
• 2 butoni de lemn.
• 2 magneți pentru închiderea ușilor de mobilă.
• 2 corniere de prindere în perete.

Nu știu dacă ați observat, dar eu în nici o lucrare nu pun șuruburi la socoteală. În mare parte, am șuruburile mereu, mai ales la țară unde nu aș vrea să stau în drum de un șurub sau de o șaibă (și aia găurită…)

Orișicât, dacă aveți nevoie de șuruburi, luați în calcul întotdeauna să nu fie mai lungi decât grosimea ambelor materiale îmbinate.

Sunt situații când nu se poate, cum ar fi la această mascare: grosimea placajului este de 10 mm, grosimea balamalei de 1 mm. Șurub nu am găsit sub 18 mm lungime, așa că ce a ieșit din decor s-a tăiat cu un polizor unghiular.

Mi-am luat cotele pe poziție înainte de a-mi lua placajul și am ieșit în dimensiunile de 600x390x110 (cotele sunt la exterior):

Toate plăcile au fost debitate cu un fierăstrău pendular, având în vedere ca ușile să fie mai mici cu 4 mm pe fiecare latură. Făcând un calcul la rece avem:

600 mm cotă de gabarit – 2×10 mm grosimea materialului => interiorul de 580. O ușă așadar iese la 290 mm lățime, din care scădem 4 mm = 286 mm (cotă finală).

La fel se face și pe înălțime, dând 366 mm.

Cei 4 mm sunt necesari pentru a putea asambla ușile cu joc, să nu se monteze presate unele de altele.

Montajul a fost rapid: 2 plăci la 600, 2 plăci la 360, asamblate una în capul celeilalte cu șuruburi.

La grosimea asta de material, cea mai mare problemă este întotdeauna perpendicularitatea între suprafețe. Neavând rigiditate, tinde a se deforma, așadar am prins ramele în 2 menghine de genul, pe colțuri, pentru a mă asigura că rămân perpendiculare cât asamblez ușițele ălea minuscule.

La uși, balamelele au fost prinse pe cadru întâi, apoi pe ușile prezente propriu-zise. Am poziționat ușile pe înălțime cu 2 table de 2 mm fiecare, am marcat cu un creion poziția acelor balamale și apoi am prins cu șuruburi. Tot în șuruburi am prins și magneții pe cadru în partea superioară, cât și metalele aferente pe uși, la poziție, cât și cornierele de prindere în dreptul menghinelor.

De acolo, șlefuit cu granulație 80 și 180 pentru finisaj, dat găuri pentru butoni (am trasat pur și simplu cu creionul, măsurând), butonii i-am imersat în niște lac Wenge rămas prin curte, cadrul l-am vopsit alb iar pentru model, soția a descoperit un site chinezesc de unde a luat un șablon pentru vopsea.

Recunosc că am vopsit cu spray și nu mi-a ieșit extraordinar, se putea mai bine. Dar pentru prima oară când am folosit, nu arată ca la spital, alb tot.

Vopseaua albă, aici și la alte proiecte, a fost întotdeauna Vopsea Alb Opal de la Kober. Am observat că are cel mai scurt timp de uscare, iese mată (nu ia ochii luciul, ceea ce pentru mine e un atu, ochelarist fiind de meserie) și are o consistență bună la aplicare.

Pentru montajul în perete, menghinele acum au fost mai dificile de folosit. Așa că am dat prima gaură în perete unde a picat cornierul, am pus șurubul strâns aproape la maxim, cât să mă pot roti un pic cu cadrul. În colțul opus am dat gaură după ce am verificat cu un boloboc să fie drept totul.

Et Voilà! Chestia aia de mai sus văzută urât acum are un model frumos.